Politicianul, mereu condamnat să candideze

Condamnat să candideze la preşedinţie, Călin Popescu Tăriceanu este printre ultimii politicieni prezenţi neîntrerupt în spaţiul public din 1990. Făcea parte din grupul tinerilor liberali care pe lângă politică au făcut şi afaceri. Dar aşa le stă bine liberalilor. Este nefiresc să fii liberal şi angajat la stat. PNL, ca toate partidele liberale, susţin libera iniţiativă militând în acelaşi timp pentru limitarea rolului statului în economie.

Ca toate partidele, PNL a trecut printr-o continuă metamorfoză.

S-a rupt şi s-a unificat, s-a aliat şi a spart alianţe, când cu partide de dreapta, când cu formaţiuni de stânga. Printre cele mai redutabile alianţe le-a semnat cu PN|CD, cu PD, cu PSD, sfârşind prin a fuziona cu PDL. Printre cele mai răsunătoare divizări şi formarea unor formaţiuni noi, se numără PL- AT, Aripa Tânără, unde s-a făcut remarcat Dinu Patriciu, PLD, aripa Stolojan şi ALDE, ultima aripă liberală desprinsă de PNL, condusă de Călin Popescu Tăriceanu.

În timp au dispărut toate fracţiunile. PNL a rămas pe baricade, dar nu se poate spune că nu a resimţit fracţionările. Deşi este cel mai vechi, nu a reuşit în răstimpul celor 29 de ani să fie cel mai mare partid din România.

A fost părtaş la guvernare între 1996-2000, în cadrul CDR. A deţinut funcţia de prim ministru, prin C.P. Tăriceanu, în perioada 2004-2008. A intrat la guvernare în alianţă cu PSD, pentru ca în 2012 să câştige alegerile sub sigla USL.

Spargerea USL, în februarie 2014, i-a oferit prilejul lui Călin Popescu Tăriceanu de a se face remarcat. În fruntea unui grup de parlamentari a refăcut majoritatea parlamentară făcând astfel posibilă continuarea guvernului PSD, condus de Victor Ponta.

Fără să formeze o alianţă de sine stătătoare, precum CDR, Alianţa DA sau USL, micul partid al lui Tăriceanu a reuşit performanţa de a face din PSD un partid de guvernare, începând din 2014. Cu o pauză strategică în 2016, când a fost instalat guvernul tehnocrat Dacian Cioloş.

Suntem în 2018 şi ALDE continuă să fie pilonul principal de suţinere a PSD la guvernare. Asta în ciuda măsurilor anti-liberale pe care le-au luat guvernele PSD în domeniul economic. Tăriceanu a găsit o altă direcţie de acţiune prin care să arate că ALDE este un partid liberal: drepturile şi libertăţile omului.

Din această poziţie, de apărător al drepturilor omului, de luptător împotriva abuzurilor, se lansează Călin Popescu Tăriceanu în campania pentru prezidenţiale.

Fără să aibă înţelegere, aşa cum se prevedea în protocolul USL, adică PNL va avea candidatul prezidenţal, iar PSD va avea funcţia de prim ministru, ALDE se aruncă în campania pentru alegerile din 2019.

Situaţia din PSD, incertă datorită problemelor juridice ale liderului Liviu Dragnea, ar putea conduce la o înţelegere între ALDE şi PSD privind susţinrea unui candidat unic la preşedinţie. ALDE s-a ante-pronunţat. Tăriceanu se autopropulsează la funcţia supremă în stat. A folosit un tertip ieftin, un sondaj care ar arăta că liderul ALDE are mai multe şanse decât liderul PSD.

Liviu Dragnea nu comentează. Spre deosebire de Crin Antonescu şi Victor Ponta, actualii preşedinţi ai PSD şi ALDE nu se lansează în polemici în spaţiul public. Acest lucru dă senzaţia de stabilitate a relaţiilor dintre cele două partide.

Dar candidatura pe preşedinţie este un lucru prea important pentru a putea fi trecut cu vederea. Alegerile vor avea loc anul viitor. Prea mult nu poate fi amânată desemnarea candidaţilor, iar Tăriceanu, ca de alttfel orice politician, este mereu condamnat să candideze.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş