PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Biblia, Desăvârșirea și...Strămoșii

1. FOST-AU UN CUZA, FOST-AU UN ȘTEFAN...DAR FOST-AU ȘI-UN BOGDAN

         „Treziți-vă români, treziți-vă români/  Și tu frumoasă țară,/ Treziți-vă, ieșiți, strigați, ieșiți.../ ieșiți din amorțeală, /Că nu mai vrem...nu vrem...nu vrem, /pe-acest pământ să fie, / Ce nu s-a auzit...ce n-a mai fost...ce este.../ în tine, Românie! Ce e acum? Ce e acum în tine, țară, /e un haos total, /Nu e nimic de bine, nu e curaj, nu e virtute, /ci-un haos general./ De s-ar trezi un Ștefan...Domn Stefan, sau un Vodă Bogdan-/ pe loc ei ar muri, /La fel ar fi și Cuza...și Cuza, nici el...nici el.../ n-ar vrea a mai trăi! Ei au avut curajul...curajul...curaj.../de-a merge la război, /Noi:...Noi??...cu toții / dăm astăzi înapoi...cu toții, dăm înapoi,/ Curaj n-avem, n-avem curaj...n-avem tărie, /și n-avem demnitate, / E-un haos general...așa nu se mai poate, e haos chiar în toate...așa nici că se poate. Trezește-te, tu, țară...tu, țară /care ai fost și ești frumoasă/ Și adă-ni-l pe Cuza...sau pe Ștefan Vodă,/ sau pa Bogdan Vodă, mai adă-ni-l acasă, /Să facă ei dreptate, dreptate...să umble.../cu ocaua, să strige la unire, /Să fim cu toții-n cuget...un cuget, un cuget și-o simțire. Astăzi...astăzi...trecut-au anii și.../și multe veacuri, dar.../Ne batem noi cu noi...noi între noi... /ne batem în zadar./ Ieșim, ieșim, strigăm, luptăm, strigăm în stradă/ și nimeni nu mai știe, /Ce se întâmplă-n tine...în tine.../Frumoasă și mândră Românie. Justiția e oarbă?...așa să fie?...așa să fie?!/unde e astăzi Cuza?/ Unde-i ocaua lui cea mică?/De ce...de ce e verde-n codru, frunza?/ Jucăm hora unirii...jucăm hora unirii.../ în mijloc de cetate.../ Și ne urâm...și ne urâm...și ne urâm...soră cu frate, /nu ținem cu dreptate, ci ne urâm de moarte!

         Iertare-ți cer...cu plecăciune, mare domn Cuza,/ ție Cuza Vodă, iertare-ți cer/  Și ție Vodă Ștefan...Ștefan Vodă...plecat.../ plecat...plecat și tu spre cer, /Iertare-ți zic...iertare...iertare.../și iar...și iar...și iar.../ Gândindu-mă la voi...un Cuza...un mare domn Ștefan, /gândindu-mă la voi...MURIT-AȚI ÎN ZADAR, /De  v-ați trezi acuma...totul...totul v-ar fi amar!

Vasile  Bele  (1970 -),

 absolvent al Facultății de Litere-română-etnologie- cu masterat în etnoturism cultural; poet și scriitor aparținând nordului transilvan, a publicat numeroase volume de poezii din care amintim: „Poezia nunților pe Fisculaș”, „Încercări desculțe”, „Toponimia satului Chiuzbaia”, numeroase volume în colaborare și cooperare; apariții literare în revistele: „Singur”, „Armonii culturale”, „Antologiile literar artistice” ale editurii NAPOCA NOVA-; premiat la Festivalul de poezie și folclor „Vasile Lucaciu”- Cicârlău- secțiunea Folclor; în 2013 propus a fi JANDARMUL ANULUI de către Inspectoratul Județean de Jandarmi Maramureș; 2017-Diplomă de vrednicie –oferită de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului etc.

***

 2. „Cei desăvârşiţi după Dumnezeu se socotesc pe ei mai lipsiţi de curăţie decât orice om şi decât orice animal şi orice fiară”. Ei atunci „când sunt batjocoriţi se bucură; când sunt bârfiţi, ei binecuvintează; când sunt prigoniţi ei rabdă şi se roagă pentru duşmanii lor cu lacrimi şi durerea inimii, rugându-se lui Dumnezeu pentru ei” (Filocalia vol. VI, Pag. 68).

Simeon Noul Teologul (949-1022),

este unul din cei trei sfinți ai ortodoxiei care poartă titlul de „Cuvântător de Dumnezeu” (ceilalți doi fiind Sf. Apostol și Evanghelist Ioan și Sf. Grigore Teologul). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă  se face în ziua de 12 martie. A studiat la Constantinopol, fiind pregătit pentru avocatură, dar întâlnirea cu Sfântul Simeon Evlaviosul la Mănăstirea Studion, avea să-i marcheze viața spirituală pentru toată viața. El s-a hrănit cu dragostea pentru frumusețea duhovnicească și a încercat să o dobândească. Postul, privegherea și lepădarea de sine i-au fost scut și pavăză, alături de citirea Sfintei Scripturi și a Sfinților părinți. Viața sa a fost scrisă de ucenicul său, Sf. Nichita Stithatul.

***

3. „CUNOAŞTEŢI PE GOETHE ŞI SHAKESPEARE?" ÎNTREBĂ CINEVA PE CRUGER. ACESTA RĂSPUNDE: "NU CUNOSC DECÂT ACEASTĂ CARTE, RĂSPUNSE EL, SCOŢÂND O BIBLIE VECHE DIN BUZUNAR. DE 40 DE ANI CITESC NECONTENIT ACEASTĂ CARTE ŞI NU SUNT STĂPÂN NICI PE JUMĂTATE DIN MINUNĂŢIILE EI. CÂND VOI TERMINA-O DE CITIT, O SĂ CITESC PE GOETHE ŞI SHAKESPEARE".

Paul Cruger (1825-1904),

Preşedintele Transvalului (Republica Sud Africană), politician sud african de origine germană. Are 16 copii şi este un luptător acerb pentru locurile natale. În anul 1882 este ales „Preşedintele Transvalului" şi moare în exil în Elveţia în anul 1904.

***

P.S. „ Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina”  (Luca 11, 33).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul