După ce a moşit legea salarizării un an de zile rezultatul
este la fel de spectaculos ca naşul. Că a ieşit o lege strâmbă nu se mai
îndoieşte nimeni. Pentru că PSD nu este un partid al principiilor. Este un
partid al improvizaţiilor. Metoda lui de lucru este cârpeala. Dar cum
anomaliile pe care a vrut să le dreagă în cazul salariilor au fost în mare
parte generate tot de guvernările anterioare ale PSD se poate admite că a
dres câte ceva. Nu tot. Diferenţele şi
nedreptăţile se menţin.
PSD în general a plătit serviciile din campaniile electorale
prin stipendii de la stat. Dacă a muncit cineva într-o campanie i s-a oferit un
post la stat, din ce în ce mai bine plătit. :i pe cât posibil fără muncă.
Niciun alt partid nu a încurajat nemunca în măsura în care a făcut-o PSD. Este
adevărat că nici restul partidelor nu s-au lăsat mai prejos. Guvernul Tăriceanu
din 2005-2008 este recunoscut pentru funcţiile gras plătite cu care i-a
gratulat pe liberalii fideli.
Că PSD nu gândeşte principial o demonstrează modul în care
înţelege să rezolve problema celor care nu sunt angajaţi cu normă întreagă.
Decizia de a plăti contribuţiile sociale la nivelul salariului minim a condus
la o situaţie bizară, ca omul să fie nevoit să aducă bani de acasă. PSD rezolvă
problema în stilul său: în cazul celor angajaţi la stat statul va plăti
diferenţa de contribuţie, însă nu şi în cazul angajaţilor la privat. Practic a
desfiinţat contractele part-time la privat. De exemplu dacă un student vrea să
muncească 2-3-4 ore pe zi nu are nicio şansă pentru că va plăti contribuţiile
la nivelul salariului minim. Unei mame care vrea să stea mai mult cu copiii,
după ce i s-a terminat concediul de maternitate, nu i se permite să muncească o
jumătate de normă. În schimb se poate angaja la stat. Este o chestiune de
principiu care denotă adevărata natură a acestui partid invaziv. Nu ştim dacă
este corect din punct de vedere constituţional. Acesta este doar un singur
exemplu, dar câte nu mai sunt, care nu se văd atât de pregnant?
PSD tratează discreţionar problema salariilor nesimţite, la
fel cum procedează în cazul pensiilor speciale. Şi toate acestea le face din
motive politice, electorale. Fiind un partid mai mare lucrurile se văd mai
apăsat, dar şi celelalte partide, când au ocazia, procedează la fel. Din
această cauză opoziţia este atât de slabă. PNL nu critică punctual derapajele
principiale ale PSD. Partidul lui Băsescu a procedat la fel când a fost la
guvernare PDL. În ceea ce priveşte USR, nici măcar nu poate fi băgat în seamă
pentru că are o singură obsesie, justiţia, înţeleasă prin prisma instituţiilor
de forţă. UDMR este, la rândul său, o formaţiune care apreciază în mod deosebit
stipendiile de stat, funcţiile mai puţin vizibile, dar bine plătite.
Că principiile nu contează, de fapt, la niciun partid stau
dovadă şi majorările de care se bucură parlamentarii în urma legii salarizării.
Fiecare s-a trezit cu 800-900 de lei în plus. Adăugaţi la nu ştim ce sumă
pentru că parlamentarii se jenează să spună câţi bani primesc lunar, ca sumă
forfetară, ca preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari de comisii, ca delegaţii
etc.
Atâta vreme cât nu principiile vor guverna viaţa socială,
economică şi politică din România nu ne putem aştepta ca lucrurile să se
îmbunătăţească pentru toată lumea în mod cinstit şi corect.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informatia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu