Dicționarul explicativ al limbii române ne obliga ca prin
elită să înțelegem „ceea ce este
mai bun, mai valoros, mai ales într-o societate”, respectiv „mai demn de a fi ales” (subl. mea,
G.P.), prin aceea că oamenii de elită constituie crema unei colectivități. Firește,
o obligație substanțială pentru tot mai puținii oameni dispuși să rămână ei înșiși și una formală pentru aceia (ăștia sunt grosul omenirii) care fac tot ce le stă în putință ca să pară altceva – mai buni, mai generoși, mai culți și mai
iscusiți, pe scurt, mai cu moț (la modă este sintagma „mai descurcăreți”) decât mulți alții.
Dar cum
postdecembrismul le-a dat la noi pe toate peste cap, așa încât locul modelelor tradiționale (români demni, valoroși și cu frică
de Dumnezeu) a fost luat de secături abile și de stârpituri labile, în al căror foarte limitat dicționar moral-atitudinal nu au ce căuta termeni ca onoare,
cinste, iubire creștină,
responsabilitate, dăruire, bine general, frumos autentic sau demisie, se subînțelege că semnificația noțiunii
„elită” se rezumă la „parte a unei clase sociale care are o poziție privilegiată față de întreaga societate”!
Iată de
ce nelegiuiții cu ștaif ai României postdecembriste trăncănesc la nesfârșit despre...elita politică a acestei perioade. Care
elită, nestimabililor? Gașca infectă
care a vândut țara și a pus pe umerii slăbănogi ai generațiilor viitoare o datorie externă de peste 100 de miliarde
euro? Ori poate că pestrița haită
antiromânească a aleșilor și culeșilor
de avântul tâlhăresc al formațiunilor
politice (parlamentari, miniștri,
prefecți, primari, consilieri
etc.), care, cu (ne)știința impostorului și dibăcia hoțului neprins, au adus la sapă de lemn milioane de români,
pentru ca ei și ai lor să poată duce
un trai porcesc în țară sau
peste mări și țări? Că, de, suntem la porțile Orientului încă bântuit de năravuri fanariote, unde
dai o groază de bani murdari ca să-ți faci în voie mendrele și unde este mereu actuală spusa băsesciană „Legile sunt
făcute de hoți pentru hoți”...
De unde
elită, nevrednicilor, când în aproape 30 de ani de bătută pe loc nu s-a
constituit o veritabilă clasă politică, ci doar s-a mers înainte cu cumetriile
conjuncturale (cică alianțe
politice), astfel ca megarăufăcătorii să se simtă pe aceste meleaguri mai ceva
ca-n sânul lui Avraam?
Mai
înainte de-a bate apa-n piuă cu elita politică, specialitatea sinistrului
tandem Dragnea-Tăriceanu, trebuie să vorbim cu toată seriozitatea de cea
politrucianistă a necinstei, demagogiei, șarlataniei, nedemnității și culturii
după ureche. Dacă lucrurile n-ar sta astfel, cum și-ar fi permis Varujan Vosganian (da, ăla cu numărarea
ouălor și cu lacrimile de crocodil
întru iertarea păcatelor sale politice), să afirme cu binecunoscuta-i găunoșenie în turneul de consolare de la Iași că are pieptul de armean ipocrit (era să spun de aramă)
plin de cicatrici de la rănile provocate de abuzurile dirijate (evident, de
statul paralel) împotriva elitiștilor?!
Adică,
ce mai, pentru alde ăștia și sculele lor (subordonați, fârtați
profitori), cei din afară fie au orbul
găinilor, fie sunt rău intenționați și-i
prigonesc prin oculta atotputernicie a statului paralel sau poate că
perpendicular. Altminteri, și
elitiștii sunt pe bune surprinși, cum naiba nu observă nerecunoscătorii de poporeni uriașele lor împliniri materiale (case fățoase, mașini
bengoase, conturi burdușite), toate
astea și multe altele nedeclarate
fiind posibile într-un singur mandat doar, zic ei, strângând zdravăn cureaua de
ales?! Nici vorbă că-i mai lesne pentru norocoșii cu mai multe mandate. De unde păruiala și contribuția financiară aferentă pentru locurile eligibile pe
listele formațiunilor politice, iar
la o adică trecerea cu arme și
bagaje în tabăra adversă...Ce să mai spunem de acei câțiva providențiali și
indispensabili, care n-au ratat niciun mandat de la începutul horei
postdecembriste!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
21 feb. 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu