Acad. Ioan Aurel-Pop: Uitați-vă ce se întâmplă în Polonia, în Cehia, în Ungaria, cum reînvie aceste tradiții ale figurilor legendare, inclusiv prin școală. Militez pentru demnitate în afirmarea propriilor valori

„Suntem în Anul Centenarului și ne place să ne gândim la o anumită glorie, pe care au trăit-o strămoșii noștri, bunicii noștri.N-ar fi frumos ca în acest an să ne destindem din încrâncenarea noastră, să cultivăm setea de cunoaștere și setea de identitate?” O temă de reflecție pe care academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș- Bolyai, o propune în Anul Centenarului.

Despre 100 de ani de Unitate și despre afirmarea, cu voce tare, a valorilor naționale, în mijllocul valorilor universale, într-un moment în care în multe state europene mișcarea pentru identitate câștigă teren a vorbit academicianul Ioan Aurel-Pop în emisiunea „Biserica azi”, la Trinitas TV.

Publicăm transcrierea de către Activenews.ro unor fragmente din interviul acordat miercuri seara la Trinitas TV:

Monarhia costituțională, salvatoare

„Am avut șansa ca în perioada modernă, în secolul XIX, să avem această monarhie constituțională. Trebuie să precizăm mereu, pentru că monarhii avem de când e lumea. Monarhia constituțională, adaptată lumii moderne. S-a spus atunci, în țările care erau monarhii i majoritatea erau monarhii, că monarhia emană și de la Dumnezeu, dar și de la națiune, care are dreptul să fie reprezentată. De fapt, monarhia constituțională s-a creat sub Alexandru Ioan Cuza. După abdicarea lui Cuza, venirea principelui străin a însemnat aplicarea principiilor monarhiei constituționale. Și această monarhie, din fericire constituțională, deși provenea dintr-o Casă străină, Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost o monarhie salvatoare pentru acest popor. Pe de-o parte, pentru că și-au asumat misiunea de suverani români, iar pe de altă parte, au știut, în momentele acelea esențiale, să ne introducă în circuitul european. De la un gest mărunt de cultură până la gesturile fundamentale, ne-au introdus în acest sistem de vase comunicante pe care îl reprezintă Europa.”

Reașezarea valorilor etnice

„Suntem în Anul Centenarului și ne place să ne gândim la o anumită glorie, pe care au trăit-o strămoșii noștri, bunicii noștri.
N-ar fi frumos ca în acest an să ne destindem din încrâncenarea noastră, să cultivăm setea de cunoaștere? De ce nu, și setea de identitate? Acum, în Europa, e o mișcare pentru identitate. Uitați-vă în Statele Unite. Văd că țările își caută propriile valori, își caută idei de suveranitate, care vin din trecut, trec prin prezent, se îndreaptă către viitor, își caută identități. Unele din aceste curente pot să ne deranjeze, mai ales pe fondul despre care s-a vorbit, poate prea mult, al globalizării. Astăzi, în țări pe care le credeam de mult integrate într-o mișcare europeană sau chiar mondială, condusă de Occident, vedem nu mișcări de închidere în sine, dar de reașezare a valorilor etnice. Și noi ar trebui să învățăm din această lecție.

„Noi credem că locul românilor este în România”

Educația este fundamentală și trebuie să le-o sădim tinerilor. Dacă le spunem mereu că în țara asta ei nu se pot realiza, ajung să creadă treaba asta. Și ajung să-și ia lumea în cap, ceea ce s-a mai întâmplat, din păcate, în istoria noastră. E cazul să ne asumăm misiunea de elită a acestei țări și să-i învățăm pe tineri că se pot realiza și aici. Îmi aduc aminte mereu de o lozincă pe care o auzeam când eram adolescent, la Radio Europa Liberă. Acolo era o emisiune pentru întregirea familiei, adică făcea eforturi pentru ca statul român să dea drumul membrilor familiei aflați în România. Această emisiune începea cu lozinca „Noi credem că locul românilor este în România și nu sfătuim pe nimeni să plece din țară! Dar cei care au ales această cale, pentru că nu au mai putut suporta iadul comunist, pe aceia îi sprijinim”.

Asta trebuie să transmitem tinerilor. Pentru că altfel, țara asta nu s-ar fi numit România”.

Popoarele fără memorie sunt în bătaia vântului

„Pe vremuri, ideea era așa: mergem, studiem, luăm ce e bun de-acolo și venim aici. Astăzi, ideea s-a schimbat. După 1990, a apărut ideea „dacă-i liber la plecat, haide să plecăm!” Și, dacă ne globalizăm, putem să rămânem oriunde, pentru că putem fi utili oriunde. Dar, repet: vedem, în ultimii 5 ani, o reacție de revenire la valorile identitare. Uitați-vă la englezi, care au făcut Brexit-ul, uitați-vă la strădania de a aduce figuri legendare ale tradiției lor pentru a-i mobiliza pe tineri. Uitați-vă ce se întâmplă în Polonia, în Cehia, în Ungaria, cum reînvie aceste tradiții, inclusiv prin școală. Eu nu pledez pentru închiderea în sine și nici pentru naționalismul înțeles ca o apăsare și ca un egosim de tip etnico-național. Dar militez pentru demnitate în afirmarea propriilor valori. Dacă nu vom reuși să-i învățăm pe tineri să prețuiască valorile în mijlocul cărora s-au născut, atunci vor rămâne tot mai mulți (în străinătate) și vor crede că o școală din Elveția e mult superioară. Deși mulți nu se adaptează.

Avem nevoie de trecut. Cum ar putea funcționa un om, dacă nu ar avea amintiri? Așa sunt și popoarele. Popoarele fără memorie, adică popoarele fără istorie, fără cunoașterea istoriei, sunt în bătaia vântului. Sunt ușor de cucerit. Și atunci nu ar fi mai bine ca în mijlocul valorilor universale să ne afirmăm și propriile valori?
Au fost gesturi în viața unei națiuni pe care noi am știut să le facem. La ele ar trebui să ne gândim acum, la 100 de ani, ca să avem trăinicie și elan pentru eforturile viitoare și provocările viitoare.”

Dacă ne supărăm pe țară, ne pierdem calitatea de români

„Țara este o moștenire care ne vine din trecut și pe care trebuie să o ducem spre viitor. Țara e ca mama. Dacă ne supărăm pe mamă, ne dezumanizăm, ne pierdem calitatea de oameni. Dacă ne supărăm pe țară, ne pierdem calitatea de români. Această calitate nu e a noastră. O avem din trecut și trebuie să o ducem mai departe. Românul trebuie să înțeleagă să fie român, să nu-i fie rușine. Iar în acest an al Centenarului să scoată la lumină marile gesturi ale poporului român, condus de o elită responsabilă.”