VASILE BELE

Mi-ar place dacă .... – poemul zilei

                                    Baia Mare, februarie, 2012

                       

                        1.

                        Mi-ar place dacă iubirea s-ar veșnici,

Mi-ar place dacă sărutul nu ar lipsi,

Mi-ar place dacă zâmbetul ar fi tot mai des,

Mi-ar place dacă nu ar fi vorbe făr-de-nțeles ...

Mi-ar place dacă cuvântul ar fi tot mai bogat,

Mi-ar place dacă poetul n-ar mai fi măcar un veac sărac,

Mi-ar place dacă ar dispărea tristețea din noi,

Mi-ar place să nu mai revină durerea-napoi ...

2.

Mi-ar place dacă sărutul ar fi unul cinstit,

Mi-ar place dacă poemul ar fi de nelipsit,

Mi-ar place dacă orașul ar fi tot mai curat,

Mi-ar place dacă poetul ar fi tot mai strigat ...

Mi-ar place dacă lacrimi n-ar curge deloc,

Mi-ar place să nu se vorbească-n lume de-amar și nenoroc,

Mi-ar place dacă rătăcirea ar avea un final,

Mi-ar place ca totul să se termine c-un bal ...

3.

Mi-ar place dacă apele limpezi mereu ar fi,

Mi-ar place dacă toți cu toți ne-am iubi,

Mi-ar place dacă-n lume totul ar fi cinstit,

Mi-ar place ca răul să se fi isprăvit ...

Mi-ar place să nu văd gropi în asfalt,

Mi-ar place dacă bradul s-ar naște înalt,

Mi-ar place dacă toți am fi gospodari,

Mi-ar place la nuntă să cânte lăutari ...

4.

Mi-ar place din lacrimi să fac un râu frumos,

Mi-ar place dacă în lume n-ar fi totul pe dos,

Mi-ar place dacă toți în Dumnezeu am fi bogați,

Mi-ar place să nu existe în lume săraci ...

Mi-ar place să văd doar lucruri frumoase,

Mi-ar place să văd flori pe la case,

Mi-ar place s-aud liniștea cum sună,

Mi-ar place s-aud un cântec pe-o strună ...

5.

Mi-ar place să nu văd necaz ori supărare,

Mi-ar place să văd bucurii și flori pe cale,

Mi-ar place dacă necazuri și nevoi n-ar fi,

Mi-ar place dacă toți cu toți ne-am iubi ...

Mi-ar place să aud păsări cântând,

Mi-ar place s-aud vânturi suflând,

Mi-ar place să văd parcuri curate,

Mi-ar place să văd cum se-nțelege frate cu frate ...

6.

Mi-ar place dacă ura ar dispărea,

Mi-ar place dacă dușmănie n-ar exista,

Mi-ar place ca poemul să fie citit,

Mi-ar place ca poetul să fie fericit ...

Mi-ar place dacă supărare n-ar exista,

Mi-ar place tare dacă așa s-ar întâmpla,

Mi-ar place dacă din tot și din toate,

Mi-ar place dacă n-ar exista moarte ...

7.

Mi-ar place dacă poetul ar fi bucuros,

Mi-ar place dacă am parcurge mai multă distanță pe jos,

Mi-ar place dacă am râde și-am fi mai bucuroși,

Mi-ar place să știu că avem copiii sănătoși ...

Mi-ar place dacă ați înțelege ceva,

Din tot ce-i aici, din toată suferința mea.

Mi-ar place să știu că ați învățat,

Din tot cei aici scris citeț și curat ...

8.

Mi-ar place dacă n-am auzi de război,

Mi-ar place dacă am da tot ce-i mai bun din noi,

Mi-ar place ca drumul să nu aibă rătăcire,

Mi-ar place ca toată lumea să creadă-n iubire ...

Mi-ar place dacă om tânăr ar fi mereu,

Mi-ar place să nu fiu numit derbedeu,

Mi-ar place ca totul să rămână sincer și curat,

Mi-ar place dacă poetul ar fi ascultat ...

9.

Mi-ar place s-ascult al cântecului vers,

Mi-ar place să zbor în univers,

Mi-ar place dacă floarea n-ar ofili,

Mi-ar place de ne-am iubi zi de zi ...

Mi-ar place să văd oameni mereu fericiți,

Mi-ar place să nu-i văd pe alții mereu rătăciți,

Mi-ar place să văd oamenii cum mereu se iubesc,

Mi-ar place să nu-i văd pe alții ce mereu rătăcesc. ...

10.

Mi-ar place dacă am ști trăi cumpătat,

Mi-ar place să nu mai trăiesc în păcat,

Mi-ar place dacă poetul ar fi prețuit,

Mi-ar place ca poemul să fie tot mai citit ...

Mi-ar place să nu aud de ură sau de mânie,

Mi-ar place dac-aș vedea în suflet mereu bucurie,

Mi-ar place să văd omul cum mereu zâmbește,

Mi-ar place să-l văd pe cel ce mereu îndrăznește ...

11.

Mi-ar place dacă totul ar fi de un alb extrem de frumos,

Mi-ar place dacă lumea n-ar fi întoarsă pe dos,

Mi-ar place să cred nu să visez,

Mi-ar place să am pe ce/cine să mă bazez ...

Mi-ar place dacă omul n-ar fi prins ca-ntr-un jug,

Mi-ar place să văd arând al țăranului plug,

Mi-ar place să alerg singur prin pădure,

Mi-ar place să culeg în fiecare toamnă fructul de mure ...

12.

Mi-ar place dacă rugul n-ar înțepa,

Mi-ar place atunci de frumusețea sa,

Mi-ar place mult de al casei pridvor,

Mi-ar place de n-aș fi un etern călător ...

Mi-ar place de cuvântul ce-ar trebui mereu respectat,

Mi-ar place de cântecul vesel ce mereu este cântat,

Mi-ar place de-al păsării tril,

Mi-ar place un veac de-aș mai rămâne un copil ...

13.

Mi-ar place dacă am da tot ce-i mai bun din noi,

Mi-ar place să n-aud mereu de nevoi,

Mi-ar place dacă apa mereu limpede ar fi,

Mi-ar place dacă omul mereu stăpân s-ar simți ...

Mi-ar place să nu existe nici necaz și nici boală,

Mi-ar place dacă totul ar fi-ntr-o perfectă rânduială,

Mi-ar place dacă totul ar fi frumos aranjat,

Mi-ar place dacă omul n-ar fi mai tot timpul supărat ...

14.

           

Mi-ar place dacă drumul nu ar avea rătăciri,

Mi-ar place dacă toți am crede-n iubiri,

Mi-ar place dacă poetul ar fi tot mai ascultat,

Mi-ar place dacă traiul ar fi sincer, curat ...

Mi-ar place dacă floarea n-ar ofili,

Mi-ar place dacă ne-am iubi zi de zi,

Mi-ar place dacă și mai mult ne-am mai închina

Mi-ar place dacă nu ne-am mai certa ...

15.

           

Mi-ar place dacă în viață nu am face păcat,

Mi-ar place dacă omul ar fi mereu-mereu curat,

Mi-ar place dacă am fi mai liniștiți,

Mi-ar place dacă am fi tot mai iubiți ...

Mi-ar place dacă n-am sta să judecăm,

Mi-ar place dacă am ști să ne-alintăm,

Mi-ar place dacă de răutate am uita,

Mi-ar place dacă în viață nu ne-am mai condamna ...

16.

           

Mi-ar place dacă nu am avea tristeți,

Mi-ar place dacă-n viață ar fi doar frumuseți,

Mi-ar place dacă urât nu ne-am vorbi,

Mi-ar place dacă mereu sinceri am fi ...

Mi-ar place dacă am trăi-n sinceritate,

Mi-ar place dacă s-ar iubi frate cu frate,

Mi-ar place dacă atât n-am alerga,

Mi-ar place dacă de-aici am învăța ceva ...

17.

Mi-ar place dacă am întinde mâna frățește,

Mi-ar place dacă l-am ajuta pe cel ce greșește,

Mi-ar place dacă totul ar fi curat,

Mi-ar place dacă nu ne-am purta ciudat ...

Mi-ar place dacă n-ar exista păcat,

Mi-ar place dacă n-ar fi om supărat,

Mi-ar place dacă nu am păcătui,

Mi-ar place dacă mereu ne-am iubi ...

18.

           

Mi-ar place dacă toți ne-am iubi,

Mi-ar place dacă viața printre flori o-am trăi,

Mi-ar place dacă am vedea a pietrei tărie,

Mi-ar place să avem mereu bucurie ...

Mi-ar place dacă apa n-ar fi tulburată,

Mi-ar place dacă ar fi mereu rana vindecată,

Mi-ar place dacă atât nu ne-am dușmăni,

Mi-ar place dacă mai mult ne-am iubi ...

19.

                        Mi-ar place dacă n-ar fi foc și nici chin,

Mi-ar place dacă-n lume n-ar fi venin,

Mi-ar place dacă am fi mai bucuroși,

Mi-ar place dacă am avea doar copii sănătoși ...

Mi-ar place dacă nevoie nu ar fi,

Mi-ar place dacă toți ne-am iubi,

Mi-ar place dacă ura ar dispărea,

Mi-ar place dacă așa s-ar întâmpla.  

Mi-ar place ... mi-ar place ... mi-ar place ...

Și ies pe-o ușă dându-vă pace.

Câți, oare, ...  – poemul de marți

                        Baia Mare, februarie, 2012

1.

Câți, oare, înțeleg adevăratele iubiri?

Câți, oare, dintre noi trăiesc din amintiri?

Câți, oare, înțeleg ziua de azi?

Câți, oare, se bucură de drumul printre brazi?

Câți, oare, înțeleg adevărata iubire?

Câți, oare, dintre oameni mai au încă simțire?

Câți, oare, zâmbesc în plină zi?

Câți, oare, trudesc amarnic zi de zi?

2.

Câți, oare, înțeleg adevăratul sărut?

Câți, oare, mai avem de pierdut?

Câți, oare, vor mai suferi?

Câți, oare, vor ști a mai iubi?

Câți, oare, înțeleg apa în limpezimea ei?

Câți, oare, știu ale iubirii frumoase alei?

Câți, oare, își dau seama de-al verdelui contur?

Câți, oare, mai iubesc ce este-mprejur?

3.

Câți, oare, înțeleg a pietrei tărie?

Câți, oare, știu de-a dragostei bucurie?

Câți, oare, vor mai trage al vieții jug?

Câți, oare, vor mai ieși-n primăvară la plug?

Câți, oare, mai înțeleg zâmbetul și lacrima?

Câți, oare, mai înțeleg dorul și patima?

Câți, oare, mai știu ce-i aceia o povară?

Câți, oare, vom mai apuca frumoasa vară?

4.

Câți, oare, înțeleg copilul ce plânge?

Câți, oare, văd lacrima când curge?

Câți, oare, admiră a frumuseții floare?

Câți, oare, văd a lumii splendoare?

Câți, oare, înțeleg a lunii lumină?

Câți, oare, admiră o zi din viață senină?

Câți, oare, înțeleg poemul ce e scris?

Câți, oare, iubesc poetul care l-a scris?

5.

Câți, oare, știu de al vieții joc?

Câți, oare, din noi se nasc în nenoroc?

Câți, oare, admiră al vieții val?

Câți, oare, iubesc munca unui hamal?

Câți, oare, înțeleg al iernii anotimp?

Câți, oare, admiră splendoarea acestui revolut timp?

Câți, oare, din noi se nasc cu nevoi?

Câți, oare, știu iubi precum noi?

6.

Câți, oare, știu viața unui poet?

Câți, oare, înțeleg scrisul lui cinstit și corect?

Câți, oare, admiră al vieții drum?

Câți, oare, știu a se ridica din scrum?

Câți, oare, admiră a vieții zi?

Câți, oare, înțeleg darul de-a trăi?

Câți, oare, știu de lacrimi?

Câți, oare, înțeleg ale vieții patimi?

7.

Câți, oare, mai citesc din manuscris?

Câți, oare, înțeleg al poetului vis?

Câți, oare, admiră al vieții curs?

Câți, oare, înțeleg al iernii derdeluș?

Câți, oare, mai au frământări?

Câți, oare, înțeleg ale poetului visări?

Câți, oare, mai au cu ce trăi?

Câți, oare, iubesc și această zi?

8.

Câți, oare, înțeleg poetul când scrie?

Câți, oare, mai citesc a lui poezie?

Câți, oare, știu de joc ori de amar?

Câți, oare, înțeleg al iubirii calvar?

Câți, oare, mai știu a iubi?

Câți, oare, din noi am uitat a urî?

Câți, oare, înțeleg al vieții destin?

Câți, oare, din noi trăim în viață cu chin?

9.

Câți, oare, înțeleg al dragostei dans?

Câți, oare, din noi punem soarta-n balans?

Câți, oare, mai știu citi poezie?

Câți, oare, admiră a florii frenezie?

Și-acum în final mă-ntreb cu stupoare,

Pe drept acest poem de câți a fi citit oare?

Vă las pe dumneavoastră la fiecare vers mare,

Să puneți unde-ți vrea semnul de întrebare!