duminică, 14 ianuarie 2018

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Gândul bun, Adevărul și...  Viața interioară



1.  „Având gânduri bune pentru semenul tău, vei putea  vedea în orice persoană pe care o întâlneşti o fiinţă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, faţa voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relaţiile şi vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferinţele şi dragostea pentru semenul tău. SĂ AVEM PENTRU CEILALŢI O INIMĂ DE MAMĂ. Pentru mine, viaţa celorlalţi preţuieşte mai mult decât propria-mi viaţă. NU vor mai exista între voi neînţelegeri când veţi înţelege acestea. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînţelegeri nu ţine de nici o organizaţie, de nici un anumit mod de conduită, ci  de hotărârea de a suporta totul".
Sofronie Saharov (1896-1993),
Monah, pustnic, preot duhovnic, părinte duhovnicesc, întemeietor de mănăstire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, este cunoscut şi ca Stareţul Sofronie de la Essex, a întemeiat Mănăstirea "Sf. Ioan Botezătorul" Maldon, Essex, Anglia. Citea foarte mult, inclusiv marii clasici ruşi precum: Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin. După anul 1921, pleacă pentru a-şi urma cariera artistică dar şi din motive că nu era marxist, în Italia, Berlin şi Paris. Urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox Sf. Serghie unde a avut ca profesori pe Bulgakov şi Berdiaev. În anul 1925 pleacă în Muntele Athos, unde învaţă să se roage cu adevărat şi să aibă o atitudine faţă de Dumnezeu. Datorită condiţiilor grele de aici, dar şi faptul că era ne-grec, îl determină pe Saharov să se întoarcă în Paris, în anul 1947, unde se stabileşte la Casa Rusească, un azil de bătrâni. În anul 1958  ajunge în Anglia la Essex unde în jurul său se formează un grup de monahi şi femei creştine, care mai târziu vor pune bazele viitoarei mănăstiri "Sf. Ioan Botezătorul". Moare în anul 1993 şi este condus de mii de credincioşi din toată lumea, pe drumul mântuirii în Dumnezeu”.

***

2. Nici părul cărunt, nici zbârciturile nu ne pot da dintr-o dată prestigiul; ci viaţa interioară, trăită frumos, dobândeşte în cele din urmă roadele prestigiului. Adesea sub haine zdrențuroase se ascunde o inimă de aur. Orice om poate greși, dar numai cel fără de minte stăruie în greșeală. NU E NIMIC MAI IMORAL DECÂT SĂ PARI OM DE TREABĂ TOCMAI ATUNCI CÂND EȘTI NECINSTIT”.
Cicero (106-43 î. Hr),
filosof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și constituționalist roman. El a jucat un rol important în perioada  de sfârșit a Republicii Romane. Activitatea  sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de diferite, încât Cicero poate fi calificat un om universal, „homo universalis”. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai profilici scriitori, mai profilic decât Seneca și Augustin. El a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceronieine în număr de 58, care reprezintă o fericită armonizare între talentul nativ, cultura vastă și practica forumului. Discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a cetății „de la nevoia cărora niciodată nu m-au sustras odihna, plăcerea sau somnul”.

***

3. „Ce ridicol este să atribui adâncimea unei răni nu tăişului, ci strălucirii spadei!  La fel, deci, ce ridicol este ca superioritatea pe care i-o dă adevărul unui adversar asupra noastră, s-o atribuim stilului sclipitor al acestuia. Nu cunosc nici un stil sclipitor care să nu-şi împrumute strălucirea mai mult sau mai puţin de la adevăr. Numai adevărul dă adevărata strălucire.                                                                  
Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781),
a fost un scriitor și filosof german, reprezentant de seamă al iluminismului în Germania. Spirit critic lucid, pătrunzător, caracter onest, optimist și independent, temperament viguros și combativ a îndrumat viața culturală pe drumuri noi.  Face studii de teologie și de medicină la Leipzig, timp în care a audiat prelegeri de filosofie și de filologie, după care a fost  atras de teatru. A publicat poezii anacreontice, în spiritul vremii, fuge la Wittemberg pentru a scăpa de datorii, iar de aici pleacă la Berlin. În anul 1751 obține titlul de „magistru” la Universitatea din Wittemberg. Scrie de asemenea și critică teatrală: „Dramaturgia hamburgheză”.

P.S. „De poți crede, toate sunt cu putință credinciosului”     (Marcu 9, 23).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu