În timpul Războiului Rece, profesorii de stânga din universități au echivalat moral totalitarismul și democrația. Mai rau, i-au exceptat pe liderii comuniști de la critica dură pe care i-au făcut-o lui Adolf Hitler, deși cele 11 milioane de victime civile ale lui Hitler par, prin comparație, opera unui amator. Conform documentelor din cartea „Death by Government” a profesorului R.J. Rummmel, URSS a ucis sau a provocat, din 1917 și până la căderea regimului, moartea a 61 de milioane de persoane, majoritatea fiind proprii cetățeni. Regimul comunist chinez al lui Mao Zedong a fost responsabil, între anii 1949 și 1976, de moartea a aproximativ 78 de milioane de cetățeni.
În campusuri, același tip de echivalare se face între capitalism și comunism. Cu toate acestea, dacă se uită cineva la lumea reală, observă o diferență de proporții. Doar întrebați-vă: în care societăți este omul obișnuit mai bogat: în cele care sunt mai capitaliste sau în cele comuniste? În care societăți sunt protejate mai bine drepturile indivizilor: în cele mai capitaliste sau în cele comuniste? În fine, din care societăți fug oamenii: din cele capitaliste sau din cele comuniste? Și unde fug: în cele comuniste sau în cele capitaliste?
Mai recent, un alt nonsens, care poartă numele de multiculturalism și care susține că o cultură este la fel de bună ca oricare alta, a început să fie predat în campusuri. Cultul identității, diversitatea și multiculturalismul sunt comune și un motiv de sărbătoare la aproapte toate facultățile. Dacă cineva este negru, maro, galben sau alb, ideea predominantă este că ar trebui să fie mândru și să sărbătorească acest lucru, deși el nu are nimic de-a face cu asta. Gașca multiculturalistă pare să sugereze că rasa sau sexul reprezintă o mare realizare. Dar asta este o aberație cât toate zilele. Pentru mine, rasa și sexul ar putea fi o realizare demnă de sărbătorit, doar dacă un bărbat alb ar deveni prin eforturile și determinarea sa o femeie neagră.
Apoi, mai este privilegiul albilor. Facultățile au cursuri și seminarii despre „albitate”. O facultate are chiar un curs intitulat „abolirea albității”. În opinia intelectualilor universitari, albii se bucură de avantaje pe care non-albii nu le au. Câștigă mai mulți bani, trăiesc în case mai trainice iar copiii lor meg la școli mai bune și reușesc mai multe în viață. Pe baza statisticilor socio-economice, japonezii-americani sunt mai privilegiați decât albii. Și, ca o mărturie personală, fetița mea a avut parte de mai multe privilegii decât 95% dintre americanii albi. A urmat școli private, a făcut balet, a luat lecții de muzică, a călătorit în lume și a trăit în comunități cu venituri ridicate. Stângiștii ar trebui să se dezbare de conceptul de „privilegiu alb” și să-l numească pur și simplu „realizare”.
Apoi, este chestiunea violurilor din campus și a asalturilor sexuale. Înainte de a discuta despre asta, dați-mi voie să vă pun o întrebare. Am dreptul să-mi las portoflul pe mașină, să mă duc în casă, să iau prânzul, să trag un pui de somn, să mă întorc și să-mi găsesc portofelul la locul lui? Am tot dreptul să fac asta, dar adevărata problemă este dacă fac un lucru înțelept procedând astfel. Unele studente se îmbată criță, vorbesc porcării și dansează provocator. Eu cred că au dreptul să facă asta și nu să fie violate sau abuzate sexuale. Dar, la fel ca în exemplul cu portofelul plasat pe mașină, mă întreb dacă este o decizie înțeleaptă.
Multe dintre problemele noastre, atât în instituțiile de învățământ superior, cât și ale țării în general, provin din faptul că ne-am pierdut busola morală și nu există un prea mare interes să o redobândim. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, majoritatea oamenilor nu văd niciun fel de conexiune între problemele noastre majore și moralitate.
Articol apărut în engleză în The Richmond Times-Dispatch și retras ulterior de publicația americană.
Autor: Walter Williams
Sursa: Contra Mundum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu