miercuri, 13 septembrie 2017

POESIS - IOAN DRAGOŞ




Modeste deslușiri despre ziua de mâine


”hai vino vino
tu zi a salarului
vreau să cumpăr turnul babel
citești în piramida împădurită 
după ce oprești aerul condiționat
în camera treisuteunsprezece
de la hotel ambasador
primesc vești
de la cel ce eram
și acum se îndreaptă spre mine
acuma că e ceață
mi-aduc limpede aminte
acuma că e ceață
dar sufletul
onorată instanță
îmi este cu desăvârșire senin
pe masă lângă televizor
instrucțiuni de urmat în caz de urgență
acționați butonul de alarmă
de ce îți amintești deodată
de podul minciunilor de la sibiu
pe care ai trecut de atâtea ori
și apoi de biserica italiană
atât de aproape de hotel
amintirile de la agenția națională
îmi inundă ridurile
ca prin deschizătura unei uși
se-arată ziua de mâine
cuvântul aproape nici nu e îndeajuns de cețos
pentru a spune chiar  totul
despre locul în care n-am fost niciodată
și de unde n-am plecat niciodată cu adevărat”






Regula vânătorului




”ultimele zile ale verii
toți vrem să mai fim liberi și fericiți
și regretăm că nu suntem în posesia
unei reguli generale
care să ne îndrume în asemenea cazuri
setea noastră
nu știe să ceară nimic
așteptăm bătrâne cu leacuri
tropăind pe scările care scârțâie
lasă nu întreba
tovarășii taie legăturile
primul lucru făcut de dumnezeu
e iubirea
cum spune seferis
niciodată la fel
cum ne învață înțelepții
trebuie să spunem la timp
puținele noastre cuvinte
lacătul nu închide pe nimeni
nu aștepți nu rămâi
casa se-nclină singură
grădina cu iarbă
și glasul cuminte
cel mai greu este sufletul celui fericit
citești în pietre sălbatice
ne trebuie timp
să ne apropiem de acea curbă tremurătoare
umbra ta intră în manuscris
pierdut-am arcul
vânătorul nu-s eu”



                                        Tehnica melcului


”în grădină
înveți tehnica melcului
nu e necesar să descriem în amănunțime
această grădină
de o neînchipuită mărime
pe potecile noastre
sună coasa înduioșată
de căderea ierbii
peste melci derutați
memoria doare când o atingi
au trecut pe aici trupuri tinere
unelte tinere
memoria nu are toartă
să o salte cineva pe umăr
și să plece
lovindu-se de trecători și trecătoare
firește că aceasta
nu e o simplă călătorie
de la cald la rece
de la bine la rău
totul e pregătit
se aude respirația
printre frunzele gutuiului
șerpuită străpungi
toate ezitările mele
am visat
am văzut am auzit 
multe lucruri umblă pe la poartă
toate-aș vrea
cu tine să le-aștept
așa scrie în parada orelor

cu toate ezitările mele”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu