Moartea citeşte ziarul
Noi, jurnaliştii, scriem despre toată lumea, dar despre noi
ne sfiim să vorbim. Cînd se întîmplă, ne sfîşiem ca o bucată de diftin rămasă
de la croitor. De la schimbarea lumii noastre, nici o secundă nu am pledat
pentru cadenţă, pentru onor în faţa frontului. Tocmai scăpasem de uniforma
lingvistică, de tabelul omului care exila cuvintele din limba română. Apoi a
intervenit povestea aceea de a şti ce nu trebuie să spui. Am scris pe toată
foaia că un mare cîştig după 1989 a fost libertatea de exprimare. Care a mers
mînă în mînă cu cea de călătorie. După aproape trei decenii vedem cît bine şi
cît rău s-a cuibărit pe la noi. Libertatea de exprimare a devenit ură şi
înjurătură, iar cea de călătorie a dus la împuţinarea românilor. Ecranele televizoarelor
şi paginile ziarelor, cîte au mai rămas, abundă de ştiri despre ce a mai făcut
Dragnea, ce mai vorbeşte Iohannis, ce nu vorbeşte Codruţa Kovesi, ori cum se
înfoaie ministrul justiţiei la ambasadorul american. Oamenii politici au ore la
televizor pentru a spune vrute şi nevrute. Cam aceleaşi cu apa în piuă bine
bătută. Unii devin chiar obositori. Prietenul drag şi regretat, regizorul Al.
Tocilescu, îmi spunea că înainte de moarte are o singură dorinţă: să nu o mai
vadă pe doamna Monica la televizor! Îi spun lui Toca, din această lume, că nu i
s-a îndeplinit dorinţa. Cei aleşi şi cei culeşi ne colorează serile cu vorbe
ştiute despre pensii şi salarii, despre sănătatea în agonie şi învăţămîntul
derutat. Vorbesc pe gratis. Mint pe gratis. Te înjură fără bani. Grila aceea de
control de obicei adoarme. Stîlcesc limba română, dar nu l-am auzit pe unul din
Parlament să zică: puneţi limba română prima în catalog!
Unele şcoli nu au cataloage. În locul lor, directorul ţine
sticla cu afinată. Un confrate din Bucureşti, mai curajos, le-a spus mai
marilor zilei care toată ziua se lovesc de reporteri că nici unul nu-şi pune
problema din ce naiba trăiesc oamenii ăştia şi redacţiile din care fac parte.
Oameni buni, fără presa asta, mai bună, mai rea, democraţia românească ar
deveni amintire. Zice unul: nici vorbă, nu ne lasă Uniunea Europeană! Numai de
grija asta nu poate dormi domnul Junker. Vorba lui Sorin Avram, ţara ar fi
invadată de minciuni, unele periculoase, puse în operă de iresponsabili sau
proşti. Ziarele nu mai au mult şi ne salută. Cum ne-au salutat cu cîţiva ani în
urmă chioşcurile cu presă din Baia Mare şi judeţ. Umbli după un ziar de-ţi rupi
papucii. Unde sînt vremurile cu chioşcurile pline de presă? L-am auzit pe un
mare lider de partid, pentru care a gîndi este obositor, că presa poate trăi
din publicitate. Mie îmi spui, meştere? O ţară în care nu se produce mai nimic,
importăm masiv, iar marile magazine ne consideră flămînzi, nu este rezervor
necesar de publicitate. De azi, pe mâine. Tot cumpără ăştia, că n-au ce face.
Cu o tigaie de teflon şi o cremă spaniolă nu poţi ţine un post de televiziune
sau un ziar. Văd că spun şi confraţii din Bucureşti. În provincie situaţia este
mai gravă. Marea publicitate se opreşte în Capitală, iar reţelele locale sînt
fără vlagă. Parcă ne întoarcem de unde am scăpat. O ţară cu cîteva posturi TV
şi ziare, controlate din umbră. Nu vedeţi că este criză de jurnalişti de
valoare! Tot cu noi cei care am călărit două veacuri. Zău, cînd văd un tînăr
care a prins cheag în presă, mă bucur că lăsăm nădejdea în urmă. Ce-i de făcut?
Dispare presa ca putere firească în stat. Nu mai ştiu a cîta putere mai este. O
minte limpede şi curajoasă ar putea găsi soluţii. Priviţi la alţii. Să nu fiu
învinuit de uitare, spun că reţelele de socializare nu sînt soluţia. Chiar mi-a
venit acum în minte titlul unui volum al lui Mircea Dinescu: Moartea citeşte
ziarul! Ţi l-am împrumutat pentru o zi. Acolo am ajuns, dragă Mircea! Am trecut
prin ţări cu care ne place să ne asemănăm, ziarele te îmbie de pe tarabă, din
aeroport. Doar la noi se cîntă prohodul presei scrise – cred că va trece şi
prin acest examen dificil. Doamnă autoritate, fă ceva din cîte se poate, că noi
ne străduim să informăm cititorii.
Autor: Gheorghe PÂRJA
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu