„Pentru conştiinţa noastră integral românească, pentru judecata noastră concentrică, în duhul tuturor fragmentelor contopite în patria politică, Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ardeal. Viaţa lui, despărţită de accidentul înşelăciunii în contrastul tragic al luminii eroice şi al tristeţii rătăcitoare, o evocăm ca un simbol al ţării de peste Carpaţi, cu un obraz în strălucirea zilei şi cu celălalt încă în umbra nopţii. Sufletul românesc a depăşit însă de mult epoca fragmentarismului tragic, când fiecare ramură a neamului nostru, gemând sub altă stăpânire străină, căuta potriveli parţiale şi felurite, pentru a-şi salva sângele şi graiul. Nu mai suntem numai un sânge şi un grai ca pe vremea lui Avram Iancu, iar ceea ce pentru un Nicolae Bălcescu era un vis de prooroc e pentru noi un stat puternic, cu prestigiu între neamurile Europei. Statul acesta este şi trebuie să fie expresia politică a întregii ţarini dace, iar în organismul lui trebuie să pulseze tot sângele viu al naţiei. Pentru raţiunea lui de a fi, neamul nostru nu e răspândit în cele două emisfere ale pământului, încât atunci când pentru unii e zi, pentru alţii să fie noapte. Neamul nostru e înfipt în aceeaşi roată strămoşească, peste care ori ziua e zi pentru toţi, ori noaptea e noapte pentru toţi. Ştim bine că vicisitudinile istorice ne pot sili să distingem două feluri de hotare: hotarul sângelui etnic şi hotarul statului politic. Dar principiul oricărui stat naţional şi voinţa de viaţă a neamului cer imperios identitatea dintre hotarul sângelui şi hotarul statului. Hotarul sângelui e o lege a naturii şi a vieţii, pe care nimeni n-o poate distruge în mod arbitrar. Istoria noastră veche, mişcându-se în duhul autohtoniei, a mistuit silinţi de veacuri pentru a pune în lumina conştiinţei naţionale acest adevăr elementar. Avram Iancu, dacă nu e direct un erou al statului, e cu deosebire eroul sângelui românesc, care, prin el, îşi sărbătoreşte unul din cele mai mari triumfuri. Pentru mentalitatea modernă, singure hotarele sângelui, care există după legea permanentă a naturii şi a vieţii, pot justifica hotarele politice, care altfel rămân vulnerabile ca orice lucru arbitrar şi artificial. Neam creştin, care n-am asuprit pe nimeni cu tirania, noi nu vedem posibilă armonia între popoare decât punând la temelia statului principiul identităţii dintre hotarele politice şi hotarele sângelui. Nimănui nu-i tăgăduim dreptul sângelui, pe care ni-l recunoaştem nouă înşine, dar tăgăduim oricui bunul plac de a călca, prin artificii cartografice, legea naturală a hotarelor, înscrise în sângele nostru.
Cei vechi credeau că prin susurul frunzelor stejarului sacru se rosteşte voinţa zeilor.
Voi, oameni ai României de azi, ascultaţi în freamătul gorunului lui Horea oracolul de la Ţebea, unde odihneşte zeul Ardealului.”
AVRAM IANCU/PĂTIMIREA DE PESTE MUNTE
din volumul
PUNCTE CARDINALE ÎN HAOS
de
NICHIFOR CRAINIC
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu