Biserica este afectată de cazurile de homosexualitate şi
pedofilie, însă întîrzie să ia măsuri, lasă justiţia să stabilească dacă
oamenii Domnului au încălcat legea. Anchetele interne nu sînt publicate, în
ideea să protejeze imaginea acestei instituţii milenare. Creştinii abia fac
faţă psihologic acestor acuzaţii, că preotul lor este gay, că episcopul lor
iubeşte seminarişti… Doar spunerea adevărului întreg poate ajuta biserica şi
societatea deopotrivă!
Cultele nu sînt controlate de stat din punct de vedere
financiar şi cu atît mai puţin doctrinar, deci răspunderea pentru evaziunea de
la morala creştină îi revine bisericii şi aceasta n-ar trebui să ascundă ce se
întîmplă în sînul mănăstirilor, episcopiilor şi parohiilor, publicul fiind interesat
de faptele care nu respectă preceptele legale, biblice şi etice. Bisericile îşi
construiesc cu insistenţă o imagine de mecanism uns perfect, dar fuga de
realitatea dură nu ajută pe nimeni, ci sînt mai abitir puse în pericol
principiile cristice de la baza culturii europene. În anul 2000, s-a creat
prima fisură mare în Europa. Olanda, stat liberal, a legiferat uniunile gay,
fără să organizeze referendum. Parlamentarii lor au decis această
„democratizare”. Nu ştim dacă există un guvern mondial nevăzut, dar nu am
accepta să se întîmple la fel şi în România!
Olanda are circa 5% homosexuali (explicaţia istorică este că
de secole marinarii numeroşi din Ţările de Jos aveau înclinaţie spre aşa ceva).
Acest grup a reuşit să se organizeze şi să schimbe legea, în ideea capitalistă
că şi homosexualii muncesc şi plătesc impozite către stat şi mai ales că sîntem
prea mulţi oameni pe pămînt, deci putem tolera familiile înfiinţate contra
naturii. O speranţă avem în preşedinţii SUA şi Franţei, politicieni atipici, Trump
are soţie cu mulţi ani mai tînără, iar Macron, nevastă cu mulţi ani mai în
vîrstă decît el, însă doar ei nu vor putea întoarce societatea occidentală din
drumul pe care şi l-a ales privind căsătoriile unisex.
UE nu ne poate obliga să legalizăm mariajele gay, cu toate
că realitatea zilei ne depăşeşte şi sîntem dependenţi de această comunitate
puternică economic. Abstinenţa sexuală şi înălţarea spirituală sînt vorbe
deşarte, de vreme ce creştinismul susţine că relaţiile sexuale îi pîngăresc pe
oameni şi că familia şi căsătoria sînt o povară pentru ei. Familia în secolul
XXI se schimbă şi biserica, iată, nu poate să reacţioneze. Şi mai mult de atît,
în unele ţări, creştinii practicanţi devin o minoritate, precum comunitatea
lgbt.
Bisericile creştine şi celelalte culte se străduiesc să
treacă de la gîndirea abstractă la cea concretă, să pună în practică iubirea de
oameni. Minoritatea homosexuală olandeză a reuşit să dărîme societatea
tradiţională în numele iubirii de aproapele. Să nu dramatizăm situaţia,
deoarece noi decidem ce e bine şi ce e rău. Lumea se schimbă în mod accelerat,
soţii divorţează 50%, femeile fac avort 100%, am ajuns la libertatea exagerată
ca bărbaţii să se căsătorească între ei, femeile între ele şi cei de al treilea
sex între ei. „Moda” aceasta ia în cele din urmă forme de dezechilibru mental
de vreme ce funcţia de procreere a familiei nu mai este recunoscută. (Vin
refugiaţi cu milioanele, buni de muncă şi de soţii!, zic olandezii.)
Familia ca uniune socială fundamentală este subminată de
vreme ce statul le permite cuplurilor gay să adopte copii şi să-i crească în
cultura curcubeului, cu toate că nu le pot asigura securitatea emoţională. Este
totuşi cam prea mult pentru cetăţeanul normal şi tolerant, aşa că sîntem
obligaţi să facem publice cazurile de comportament homosexual considerat
deviant sau pedofil. La noi există mai puţini marinari plecaţi pe mare, aşa că
biologic îi înţelegem pe olandezi, însă oricîte contacte contra naturii ar
avea, nu se pot lăuda, e tot pe degeaba…
Autor: Nicolae Goja
Sursa Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu