Dragi părinți, dați-l în morții lui de telefon!

90% dintre copiii care au părinți care tot freacă telefonul devin instabili emoționali. Așa zice studiul. 

Măi, oameni buni, tehnologia este la îndemâna voastră să vă ajute, nu să vă încurce în relația cu copiii voștri, să vă împiedice să fiți ceea ce ar trebui să fiți cu adevărat pentru ei, adică părinți. Punct. Nu trebuie să fiți altceva. Doar părinți. Pentru că de aici preia copilul inițiativa. Și vă vede cel mai bun prieten. Sau eroul preferat. Sau persoana perfectă din viața lui.

Sau vă vede tati care nu îmi răspunde când îi spun că îl iubesc pentru că dă Like la ceva. Sau vă vede mami care a uitat să îmi încălzească laptele pentru că a apărut o promoție pe ceva site de modă. Și copilul înțelege că ceva, nu știe exact ce încă, este mult mai important decât el. Și mai înțelege că tati nu este cel mai bun prieten al lui. Și că mami nu este eroina care ar vrea să fie. Și timpul trece.

Și copilul crește. Și fiecare atingere a ecranului telefonului însemnă mutarea copilului cu 1 cm mai departe. Și timpul trece. Și centimetri devin metri. Și metri devin ani. Și anii devin stânci de netrecut când, la un moment dat, ridici ochii din telefon și vrei să te uiți înspre copilul tău. Și găsești niște ochi în care nici măcar supărare nu mai este, ci doar blazare și resemnare. Și te înspăimânți. Și ai vrea să întorci timpul înapoi. Să arunci telefonul ăla departe, departe. Și să îți ții copilul strâns în brațe, să te joci cu el. Copilul care acum se retrage jenat din îmbrățișarea ta și inventează scuze penibile că are de mers nu știu pe unde.

Și pleacă. Și te lasă singur. Și trist. Și te uiți la telefon. Aștepți să te sune. Măcar din când în când. Și telefonul vibrează. Sari emoționat și te uiți pe ecran. E doar o promoție. Pe ceva site de modă.

Specialiștii i-au dat un nume acestei dependențe de mobil: nomofobia. Adică din englezescul no mobile phone phobia. Care înseamnă, în esență, frica de a rămâne fără telefon. Ați simțit nuanța? Adică fobia nu există în raport cu dorința de a face ceva, și anume să freci telefonul ăla toată ziua de să îl ia dracii, ci cu lipsa acestui frecat, căci, evident, ne este frică să nu ne pierdem telefonul pentru că ne este groază să nu avem ce freca.

                                                                   Cristian Birta CHINA