joi, 20 iulie 2017

Câţi români vor mai fi în 2050 şi ce ar trebui să facă statul ca să crească populaţia ţării


Simulările demografilor arată o scădere dramatică a natalităţii în România, în contextul lipsei unor măsuri eficiente luate de statul român. Profesorul Ioan Bolovan, un specialist implicat în studierea fenomenului, arată ce-ar trebui făcut pentru combaterea sporului natural negativ.
O serie de simulări realizate de specialişti români şi străini arată că populaţia României va scădea în anul 2050 la aproximativ 15 milioane de locuitori.
Profesorul Ioan Bolovan, prorector la UBB Cluj Napoca şi specialist în Demografie istorică, a fost membru în Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare, o structură care funcţiona pe lângă Ministerul Muncii şi era alcătuită din sociologi şi specialişti în demografie. Comisia a elaborat în 2006, la Sibiu, o prognoză demografică intitulată Carta Verde a Populaţiei. În realizarea prognozei s-au luat în considerare toate datele existente privind fertilitatea, migraţia, mortalitatea generală, mortalitatea infantilă, toate coordonatele care definesc coordonatele mişcării naturale şi ale mişcării migratoare ale populaţiei.
Concluzia la care a ajuns comisia este similară cu cea a prognozei realizate de Fondul ONU pentru Populaţie.„Într-o simulare a reieşit că populaţia României în 2050, dacă se păstrează toate tendinţele actuale, va fi undeva pe la 15,4 milioane de locuitori, iar în cealaltă simulare a reieşit 15,7 milioane. Diferenţele sunt minime“, explică profesorul clujean (foto în dreapta, credit foto: Facebook/Ioan Bolovan).
Specialiştii din comisie au emis şi un set de recomandări, cu măsuri care trebuie luate pentru prevenirea declinului demografic, însă autorităţile române responsabile nu le-au pus de atunci în practică. Potrivit profesorului clujean, în România actuală nu există politici demografice clar stabilite care să sprijine familia în România.
„Ridicăm de la un guvern la altul alocaţia familiei cu 50 de lei, cu 37 de lei. Facem ceva, dar acel ceva pe care-l facem este, în mare parte, un lucru care nu se regăseşte într-o mai bună gestionare a problemelor familiei cu copii“, este de părere Bolovan.
Studiile europene în acest sens arată că România este singura ţară din UE care dă bani lunar părintelui pentru creşterea copilului. În ţările avansate din Uniune funcţionează alte forme clare de susţinere a familiei. Bolovan enumeră câteva: reducerea impozitului pe venit al părintelui în funcţie de numărul de copii; o serie de facilităţi în petrecerea concediului în familie cu subvenţii totale sau parţiale de la stat, tot în funcţie tot de venitul părinţilor; vouchere/tichete pentru cumpărarea de îmbrăcăminte, rechizite şi tot ce are nevoie copilul.„Este vizibil că există în multe locuri şi printr-o subtilă manipulare şi, evident, o distorsionare a sensului firesc al acestor ajutoare pe care statul le-ar acorda. Iar cuantumul nu este chiar unul uriaş, dar politicienii, cei locali mai cu seamă, au ştiut să spună că acest ajutor familial – alocaţiile – sunt din graţia lor şi prin bunăvoinţa lor pentru a fi votaţi“, subliniază specialistul.
Pe lângă cele enumerate, Bolovan vine şi cu o idee proprie: flexibilizarea programului părintelui ca să poată duce şi lua copilul de la creşă, grădiniţă sau şcoală.
„Sunt multe alte posibilităţi în privat, cât şi în sectorul bugetar, ca părinţilor să li se creeze pe durata primilor 3-4 ani sau chiar 6-7 ani, de comun acord cu patronul, cu directorul, cu cei din funcţiile de conducere, un program care să permită părinţilor să îmbine şi aceste obligaţii de serviciu, să şi le achite integral, dar şi să poată să-şi ducă copilul la grădiniţă, la creşă“.
Citeşte mai mult pe Adevărul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu