„Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului,
aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viață și
veselie tuturor lucrurilor, ea este esența
ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și
frumos.” Platon
Maestru al muzicii populare românești,
interpret român de muzică populară, născut la 28 martie 1915 în localitatea
Chelința-Maramureș -era
fiul învățătorului Augustin Gavriș de la care învață a
mânui vioara. Studiază apoi la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, la Cluj
urmează Facultatea de Drept și la București își ia
doctoratul.
Cea mai cunoscută activitate a maestrului a fost cea de
solist de muzică populară, culegător de folclor muzical, interpret unic în
felul lui, conducător de orchestră și nu în ultimul rând violonist
de excepție. A
fost muzicolog renumit de talie națională și
internațională.
Emil Gavriș a reprezentat cu cinste acea ramură a creației
tradiționale
românești care
a fost și este
folclorul muzical; cultura populară, înțelepciunea omului din popor
reflectată în naivitatea și grația poeziei populare, apoi
interpretarea muzicală a acesteia. Astfel „folclorul este o arhivă vie a
popoarelor” care a stat la baza culturii noastre naționale
moderne.
De obicei un om merge la un spectacol de muzică pentru a
se relaxa, pentru a auzi lucruri frumoase, se duce să mai uite de griji și de
necazuri. Așa am participat și eu la câteva spectacole de
muzică populară la Căminul Cultural din
Ulmeni -jud Maramureș (azi Centrul de Cultură și
Artă)- spectacole conduse de dirijorul Emil Gavriș; eram o copiliță de
vreo zece-doisprezece ani când, într-o duminică ne vizitează celebrul cântăreț acasă
la Ulmeni unde tatăl meu era șef de gară și era apropiat de
cântăreții de
muzică populară pe care atunci îi puteai asculta doar la radio sau în
spectacol. Înainte de programul artistic venise la noi, a servit un „șpriț” cu
tatăl meu (era prin 56, cred) au „pus țara la cale” discutând ce se
mai întâmplă prin capitală; după care ne-a invitat pe toată familia la programul
artistic. Binențeles că am mers cu toții.
Copil fiind, mi-au plăcut cuvintele cântecelor care erau șugubețe,
lumea zâmbea, era veselă, m-a supărat sonorizarea care pentru sala din Ulmeni și
pentru o asemenea orchestră erau prea puternice. Am văzut pentru prima oară un
taraf adevărat cu lăutari instrumentiști valoroși -Emil
Gavriș însuși fiind
un bun violonist și dirijor de orchestră.
A fost o personalitate puternică a timpului care a activat
alături de alți
muzicieni bine cunoscuși în epocă: dirijorul Ionel Budișteanu,
Alexandru Grozuță, Maria Lătărețu, Angela Moldovan,
Fărămiță
Lambru, Romina Puceanu, Gabi Lunca, Ana Pop Corondan etc. Muzica lăutărească de
atunci avea ca și modele, exemple de excepție pe
Maria Tănase și Ioana Radu. Iar Emil Gavriș era din Chelința-Maramureș și a
reprezentat cu cinste zona natală, a Codrului și a Chioarului.
Era o muzică cu un puternic caracter popular-inspirată
din poezia și gândirea omului simplu din popor. Se știe că
Emil Gavriș a cules folclor muzical, l-a prelucrat și apoi
l-a interpretat. Dacă ai merge la origini, ai putea constata că această
legătură cu trecutul se întinde spre zeci și sute de ani. Exemplific
această idee făcând o paralelă între prima poezie de dragoste din literatura
română scrisă de Miron Costin cu titlul:
„Într-o grădină” și cântecul „Mă dusei într-o grădină” cules și
interpretat de Emil Gavriș. Iată vechea formă populară: „Într-o
grădină/Lâng-o tulpină/Zării o floare/Ca o lumină./S-o iau se- strică/S-o las,
mi-e frică/Că vine altul și mi-o ridică.”
Aproape aceleași cuvinte, motivul e același, le
regăsim și-n
cântecul de pe vremea îndrăgitului căntăreț: „Foaie verde de sulfină/Mă
dusei într-o grădină/ Și aflai o ruje plină/ Ruje plină cu flori multe/
Și mai
mari și mai
mărunte/ Dar n-avui nici-un folos /Că n-avea nici un miros/ Mă dusei mai
încolea/ Și aflai o viorea/ Viorică-n tufă ascunsă/ Și de
soare nepătrunsă/ Mă plecai și o rupsei/ Și acasă o dusei/ Și-n
grădină o pusei/ În grădină sub fereastră/ Să vină mirosu-n casă/ La mândruța mea
frumoasă!”
Era o melodie de suflet; sunt de fapt cântecele tinereții
noastre, ele vor dăinui în veșnicie și mai ales datorită
profesionalismului interpreților de cântec în cazul acesta talentatul
Emil Gavriș. La căminele
culturale din anii 70-90 era o
activitate intensă, un schimb de experiență valoros care ne ținea
aproape de folclorul autentic.
În ceea ce privește cântecul de petrecere Emil
Gavriș nu e
mai prejos decât Gică Petrescu ale cărui cântece poartă specificul peisajului
bucureștean,
pe când cântecele interpretate de Emil Gavriș au pecetea muzicii populare
ardelenești.
Exemplu elocvent sunt versurile: „Nu-ți mai face sânge rău, măi vere/
Dă-i cu șprițul
pân-la ziuă/ Pe șoseaua gâtului/ C-a s-ajungă până-n suflet/ Să
nu mai știu de
supărare/ Să-ți fie bine/ Și cât o fi noaptea de mare/ S-o ții c-un
cântec și-un
chiuit/” etc.
Unele cântece se mai cântă și acum
la mese festive în zona Codrului , pe la Cluj, ca exemplu cântecul:„Vine ploaia
de la Cluj”:
„Spune,
mândro adevărat/ Mă iubești sau m-ai uitat/Refren:Aoleu, ce ploaie vine
de la Cluj!
Spune,
mândro, spune drept/ Cine te-o mai strâns la piept -bis
Spune,
mândro, adevărat, adevărat/ Cu cine te-ai mai țucat -bis
Spune,
mândro, mă iubești/ Ori numa- mă necăjești? bis
Spune.
Mândro, poți, nu poți/ Nu mă mai ținea la porți!/ Să
mă latre câinii toți/ Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!
Prin acest cântec ne întoarcem la tradiție și la
bunul simț al omului din popor.
Imaginea artistului Emil Gavriș e vie
în memoria chelințanilor -dovadă că la inaugurarea Căminului
Cultural din Chelința care
poatră numele îndrăgitului căntăreț din dată de 7 ianuarie 2014 a
fost prezent un mare număr de oameni care au asistat și au apreciat manifestările
artistice prilejuite de acest eveniment inaugural. S-a păstrat un moment de reculegere în amintirea marelui
interpret de muzică populară dispărut. A fost vizitată și
camera muzeu care găzduieste o patre din arhiva personală a interpretului
chelințan.
Au evoluat artistic un număr impresionant de tineri
interpreți de
muzică populară contemporană. Continuatori și mesageri ai folclorului
autentic codrenesc sunt în zilele noastre dna. Angela Vălean din Tohat și mai
tânăra dșoară.
Andreea Roxana Botiș. Au fost prezenți elevi din zona
Codru-Chioar: licee din Baia Mare, Satu Mare, Târgu Lăpuș,
Sălsig, Iadăra, Ulmeni etc. Moderatorul Octavian Butuza -„muncitorul cu
microfonul”- zicea că acest festival „EMIL GAVRIȘ” s-ar putea să devină o
tradiție-deoarece
la 28 martie 1915 venea pe lume un om care a devenit emblema acestei localități, Emil
Gavriș a fost
nu numai un cântăreț de seamă ci și un bun folclorist și
instrumentist-ambasador al culturii populare muzicale peste hotare.
La Chelința a fost de fapt ,un festival concurs de
muzică populară codrenească în timpul căruia s-a făcut o selecție a concurenților pe
categorii de vârstă: 8-12 ani, 12-15 ani, 16-30 plus instrumentiștii
solo sau în formație. Din juriu au făcut parte: Dna. Dăncuș-dir. al Ansamblului Transilvania, un nepot de-al
compozitorului Emil Gavriș-Mihai Gavriș-stabilit la București,
îndrăgita căntăreață Angela Buciu care-a contribuit la pregătirea
artistico-muzicală a profesorilor prezenți, dar și a
multor concurenți, dna.Gina Călăuz-menegerul Primăriei
Ulmeni-sufletul, animatoarea și organizatoarea spectacolului-concurs, președintele
juriului fiind taragotistul Dumitru Fărcaș-venit tocmai de la Cluj, a șaptea
persoană a juriului era „vocea sălii”, și nu în ultimul rând din juriu
mai făcea parte dna. Leontina Dorca -animatoarea grupului folcloric „Cununița” din
Satu-Mare –dânsa fiind originară din Remeți pe Someș- sat
vecin cu Chelința.
„Vinovatul întâmplării” a fost Lucian Morar -primarul
comunei Ulmeni- originar din Chelința. În cuvântul său dl. primar
Lucian Morar mulțumește juriului pentru prezență,
concurenților
pentru străduință și spectatorilor pentru „viitoarele
aplauze”.
Începe spectacolul festival cu prezentarea celor mai
frumoase cântece populare codrenești de către elevi din gimnaziu,
liceeni și
instrumentiști. Astfel localitatea Chelința este din nou (ca-n
vremile trecute) centrul culturii și promovării muzicii populare.
Astfel elevul Carmen Oșan din Codru-Bârsău- solist vocal cântă o doină:
Codrule, nu mă-ntreba/ Ce-am pierdut n-oi mai afla/ C-am pierdut într-o
grădină/ Pă badea de la inimă/ sau: „Dragi mi-s mie horile/ Ca la
feciori-fetile/ Drag mi-i mie și bădița/ Când îmi dă mie gurița/ Și în
casă și
afară/ Codrenii-s foc și pară”/; sau: „Faceți
oleacă de loc/ Să v-arăt cum știu să joc/ Cu cojoc și
pindileu/ Cum se joacă-n satul meu/”.
Cântecele „cu noduri „-ca-n Maramureș au
fost interpretate de mai mulți concurenți-„Săracu omu cu dor/
Cum plânge sara-n odor” etc.
Aplauze numeroase au însoțit evoluția
concurenților.
La sfârșitul spectacolului-festival juriul se
retrage pentru deliberare, se stabilesc premiile pe categorii de vârstă și după
valoarea prestației fiecăruia. Sunt premiați și
felicitați de
către Primăria Ulmeni prin prezența dl. primar
Lucian Morar și a
managerului primăriei dna. Gina Călăuz o mulțime de eleve de la Chelința, Motiș, Satu
Mare, Bârsău, Baia Mare, Vălenii Șomcutei, Șomcuta
Mare etc. Remarcăm prezența elevei Andreea Botiș din
Ulmeni care a luat premiul I la secțiunea interpretare.
Pentru un artist-fie și el artist popular, cea mai mare recompensă e aceea să știe că
publicul îl apreciază pentru interpretarea cântecelor care ating sufletele a
sute și mii
de ascultători iar dacă acestea sunt păstrate-ntr-o arhivă muzicală cu atât mai
bine se vor conserva în timp și nu vor fi date uitării.
Trebuie să ne cunoaștem trecutul, trecutul istoric,
trecutul muzical, sentimentele semenilor noștri exprimate prin muzică: dacă
nu-l cunoaștem , riscăm să nu știm cine suntem, de unde venim și
încotro ne îndreptăm. Melodiile interpretate de Emil Gavriș
dăinuie în memoria colectivă. Cu această ocazie salutăm inițiativa
Preotului Stavrofor Radu Botiș care în cadrul Asociației Creștin
Umanitară „Ars Vivat”la Ulmeni, cu ajutorul financiar al ing. Ioan Mătieş, primar al comunei
Mireşu Mare a editat un CD la Electrecord cuprinzînd 26 din cele mai cunoscute
melodii interpretate de Emil Gavriș cu
scopul precis asumat de a nu se pierde „flori de cântec românesc”. Celebrul
cântec „Câtu-i Maramureșu” a fost lansat de Emil Gavriș -îmi
permit să-l redau:„ Câtu-i Maramureșu / Nu-i fecior ca eu și tu/ Nici oraș ca Sighetu/ Cîte flori pe
Iza-n sus/ Toate cu mândra le-am pus/ Câte le-am pus până-n prânz/ Toate-s
mândre și s-au
prins/ Cîte le-am pus până-n cină/ S-au uscat la rădăcină/ Câte le-am pus
până-n zori/ Toate-s mândre și cu flori.”/ bis
Ansamblul de cântece redate publicului prin CD cu titlul
„Mândru fecior din Chelința” redate chelințanilor de „chelințanul” preot
Radu Botiș sunt următoarele: „Eu-s ciobanul muntelui”, „După mure”, „Cântec
din Rășinari”,
„Cântec satiric din Bihor”, „Mocăncuța”,„ Ia mai zi măi, din vioară!”,
„Doina din Chelința”, „Cântec de pe Someș”, „Cine-o
făcut crâșma-n
drum”, „Vine ploaia de la Cluj”, „Pavele, Pavele”, „Câtu-i Maramureșu”, „Dragă
mi-i lelița-n joc”, „Jocul bătrânilor din Chelința ”etc.
Sperăm să devină
un obicei și o tradiție acest festival; aducem omagiile noastre
organizatorilor care au reușit să realizeze un spectacol minunat într-o
zi de sărbătoare.
OLIMPIA MUREȘAN-MEMBRU
L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu