La mulţi, mulţi ani scriitorului Cosmin PERŢA !

Date personale

S-a născut la data de 5 decembrie 1982, în Vişeu de Sus. Este fiul Firuţei şi al lui Lucian Liviu Perţa, intelectuali cunoscuţi nu numai în Maramureş.

Ocupaţie        

Poet, eseist, editor şi prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor Români

Biografie

Absolvent al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, îşi continuă studiile la Universitatea din Bucureşti, unde obţine o diplomă de masterat în literatură şi titlul de doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană. Debutează în 2002 cu placheta Zorovavel publicată la Editura Grinta, din Cluj, debut girat de o prefaţă a lui Victor Cubleşan şi de un cuvânt al lui Ion Mureşan, unul dintre poeţii contemporani cei mai iubiţi.

Urmează volumele de versuri Santinela de lut (Editura Vinea, 2005), Cântec pentru Maria (Editura Vinea, 2007), Bătrânul, o divină comedie (Editura Charmides, 2009), Fără titlu (Editura Paralela 45, 2011).

Format ca poet, se afirmă ca prozator odată cu romanul Întâmplări la marginea lumii (Editura Cartea Românească, 2007), continuând cu volumul de proză Două povestiri (Editura Tracus Arte, 2010), Teofil şi Câinele de lemn (Editura Herg Benet, 2012), Vizita (Editura Herg Benet, 2013)[3], În urmă nu mai e nimic (Editura Polirom, 2015).

În 2011 publică la Editura Tracus Arte, eseul Introducere în fantasticul de interpretare, iar în 2012 monografia Radu G. Ţeposu, rafinament şi intuiţie, la Editura MNLR.

Pentru romanul Teofil şi Câinele de lemn este desemnat Tânărul prozator al anului 2012.

Opera literară

Zorovavel ( Editura Grinta, 2002)

Santinela de lut (Editura Vinea, 2005)

Cântec pentru Maria (Editura Vinea, 2007)

Întâmplări la marginea lumii (Editura Cartea Românească, 2007)

Bătrânul, o divină comedie (Editura Charmides, 2009)

Două povestiri (Editura Tracus Arte, 2010)

Fără titlu (Editura Paralela 45, 2011)

Introducere în fantasticul de interpretare (Editura Tracus Arte, 2011)

Teofil şi Câinele de lemn (Editura Herg Benet, 2012, ISBN 978-606-8335-43-8)

Radu G. Ţeposu, rafinament şi intuiţie (Editura MNLR, 2012)

Vizita (Editura Herg Benet, 2013, ISBN 978-606-8530-02-4)

În urmă nu mai e nimic (Editura Polirom, 2015, ISBN 978-973-46-5573-1)

Referinţe critice

·        Editura Cartea Românească. „Perţa, Cosmin”. Accesat la 22 noiembrie 2015.

·        Editura Herg Benet. „Cosmin Perţa”. Accesat la 22 noiembrie 2015.

·        Ion-Valentin Ceauşescu. „Cosmin Perţa – Vizita”. Accesat la 22 noiembrie 2015.

·        Simona Chiţan. „Cosmin Perţa este „tânărul prozator al anului 2012””. Accesat la 22 noiembrie 2015.

Sursa Wikipedia

LA MULŢI ANI COSMINE! SĂ NE TRĂIEŞTI ŞI SĂ NE BUCURI CU CEEA CE SCRII !

Vă propun două poezii, marca Cosmin Perţa:

Poem de spus

Ce mă împresoară pe mine acum este labilitatea.

Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot,

Vreau să fac şi mai mult.

De multe ori pântecul meu recită poeme absconse

Pe care le reproduc cu fidelitate, în absenţa inimii mele.

Sunt Whitman, sunt Maiakovski, Ferlinghetti, Petrarca,

Trakl, Celan, sunt toţi cei care până la mine au scris ce credeam.

Sunt Gherasim Luca, Villon, Sanguinetti, Passolini, Lorca, O’Hara,

Sunt Gottfried Benn, David şi Mazilescu, din care am scris.

Sunt nimeni, şi nimeni e numele meu, locuiesc în aburii fericirii ce mă-nconjoară,

nu sunt prietenul vostru, nu vă cunosc,

Locuiesc în aburii fericirii ce mă-nconjoară,

Gândurile mele mă obosesc,

Mătasea inimii mele se înfăşoară

În jurul picioarelor mele.

Nu pot exista.

Fără titlu

Şi atunci: de ce oare m-aş apuca eu acum de tristeţe,

Când viaţa mea este plină de lucruri pe care nu mi le pot explica?

Am doi copii, pe care îi văd rar, când se cade,

Am un serviciu, pentru care nu pot face mai mult decât fac,

Am zeci de alte obligaţii pe care le onorez când şi cum pot.

Sunt un om rupt de realitate, realitatea nu mă poate conţine

Şi eu în ea nu pot exista, copiii mei sunt crescuţi de un vierme

Pe care îl ademenesc seară de seară să mă suplinească, să-i întreţină,

Pe spate mi-au crescut două aripi de rădaşcă, în cupa lor CAR apă

Pentru soţia mea iubitoare, care niciodată nu-şi dă, cu adevărat,

Seama de starea în care mă aflu.

În cangele mâinilor mele port găleţi cu nectar şi cu lapte

Cu care-i adăp în fiecare zi pe şefii, patronii, prietenii mei,

Explicându-le cât sunt de frumos şi cât aş putea fi de iubit.

Nu fac nimic bine, pe nimeni nu mulţumesc.

Sunt un tată groaznic, un soţ odios, din cangele mîinilor mele

Se scurge pelin şi puroi cu fiecare somn în care mă adâncesc.

Nu lucrez pentru nimeni, decât pentru mine, şi cu toate acestea

Nimic nu-mi iese ca lumea, cum ar trebui, cum se face.

Lucrez la o sută de lucruri deodată,

Am o soţie absolut minunată,

Nimeni şi nimic nu ar putea înlocui pântecele ei,

Mâna ei caldă, vorba ei, cum numai ea o ştie şi eu.

Mi-e greu să mă concentrez, mă îngrijorez,

Am nişte copii ca o lamă de fierestrău.

Şi atunci mă îngrijorez, albesc, sunt neputincios,

Nimic din cele pe care le-aş putea explica nu vă mai sunt pe plac.

Bine, fie aşa, să fiu eu târfa voastră,

Să mă duceţi prin baruri şi să mă spurcaţi.

Un fagure de miere îmi iese din limbă ca un furuncul,

Limpede vin în faţa voastră ca un fagure plin de rahat.

Aripi, aripi de ţelină şi de pătrunjel peste aripile mele de carne

Se leagă şi se tot înăspresc.

Nu ştiu despre ce vă vorbesc.

(Poeme preluate de pe site-ul EgoPHobia)

                                                                                                      GDL