EXILUL CREATOR - ION GEORGESCU MUSCEL

     

Ion Georgescu Muscel s-a născut pe 20 ianuarie 1947, în comuna Godeni, Judetul Argeş.
       Urmează Şcoala Elementară de 7 ani din satul natal şi apoi Liceul "Dinicu Golescu" din Câmpulung Muscel (1962 - 1966).
       Nu reuşeşte la concursul de admitere de la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, şi îşi satiface stagiul militar (1966-1968).
       Ȋn 1968 este admis la Institutul Pedagogic de 3 ani din Suceava (secţia fără frecvenţă). Este angajat în învăţământ ca suplinitor la Şcoala cu clasele I-VIII din Valea Vişeului, Maramureş (1968 - 1970).
       Se căsătoreşte (1969) cu Ancuţa (educatoare).
       Ȋşi continuă studiile filologice (limba română - limba franceză), cursuri fără frecvenţă la Universitatea de Vest din Timişoara, luându-şi licenţa în 1977.
       Ȋn perioada 1970 - 2009 este profesor de limba română şi limba franceză la Şcoala cu clasele I - VIII din Lucăceşti, Maramureş. Ȋşi susţine gradul I ca profesor de limba română şi ocupă funcţia de director al şcolii în perioada 1980 - 2009.
       Ȋn 1973 se nasc gemenii (fetiţă şi băieţel), Crina şi Narcis.
       Pasionat de pictură şi poezie, creează fără să publice. Abia după decesul soţiei, în 2008, şi după ieşirea la pensie, în 2009, la îndemnul unor literaţi din Baia Mare, publică în 2009 primul volum de poezie şi pictura "Atelierul de reparat fluturi", la Editura "Eurotip" din Baia Mare. Ȋn 2010 îi apare al doilea volum de poezie şi pictură "Urcând dealul" la Editura "Grinta" din Cluj Napoca.
       Din 2009 s-a stabilit în Canada, la fiul său, în localitatea Baden, Ontario. Tot de atunci figurează cu o rubrică permanentă de poezie - Povara poetică la purtător - în revista electronică ALTERNATIVA din Toronto.
       Fiii lui, Crina si Narcis, i-au creat pe internet un site cu poezie şi pictură, precum şi cu diverse referinţe şi articole din presă.
       Ȋn 2011 prezintă prima expoziţie oficială de pictură la Biblioteca Judeţeana "Petre Dulfu" din Baia Mare, moderator fiind omul de artă Ioan Marchis. La o televiziune particulară din Ploieşti a dat un amplu interviu sub genericul "Profil de artist".
       Gazeta de cultură din Câmpulung, "Timpul Muşcelenilor" a publicat o pictura semnificativă, precum şi o poezie semnată Ion Georgescu MUSCEL.
       Tot la televiziunea din Câmpulung Muscel a dat un alt interviu despre devenirea sa artistică.
       Ȋn anul 2012 a prezentat o altă expoziţie de pictură la Castelul Kilbride din Baden, Ontario.
       Publică al treilea volum de poezie şi pictură "Ȋnvaţă-mă iubirea", la Editura "Eurotip" din Baia Mare (2013).
       Din referenţii principali asupra creaţiei poetice amintim pe Dumitru Fânăţeanu - prefaţatorul celor trei volume de poezie şi pictură, pe regretatul Ion Burnar, precum şi pe Alexandru Tomescu şi Constantin Teodorescu din Canada.
       Publicaţia electronică "Bibliotheca septentrionalis" din Baia Mare, la rubrica Arte, editează din creaţia poetului şi artistului.
       Fostul său elev Gelu Dragoş, dascal şi ziarist, contribuie la publicarea operei sale.

       Preluare http://www.alternativaonline.ca/

***

POEZII

Curgerea vremii Am apărut în lume pe-o geană de tristeţe Şi n-am putut nicicând să-mi chiui bucuria… Mă priveai, Doamne, de dincolo de umbra-mi – Altfel, de unde-acel balsam de legănare Ce gândul mi-l purta ca într-o luntre? Era în satul meu un cap de pod uitat Şi mă-nrobea uimirea unirilor de ţărmuri… O, Doamne-al îndurării, eu când m-am rupt din Tine, Prin şirul de părinţi spăşiţi şi ei de vremuri? Bunica mea, săraca, stătea dusă de gând Şi, ruptă de-osteneală, lua-n neştire apă, O pieptăna prin mâna cu degete trudite: “Ce e şi apa asta? Sau ce-i cu lumea asta?” De sensul încâlcit al muncii n-a prins a se-ntreba. O panseluţă-albastră repară fericirii nimbul – Doar gârla-n curgerea ei mai seamănă cu timpul… Cerbul cerşetor În Parcul Marineland din Niagara Mai poţi vedea, pe lângă multe alte, Crapii din lac cerşind duium mâncarea; Ca ei: bizonii, urşii şi-un roi de căprioare … Dar ce-ţi taie suflarea, e, ca să vezi la rândui-i Pe cerbul – rege, prin gard, cerşindu-ţi pâine … El – fala codrului şi cu-a lui soaţă Familie de nobili puşi în rând cu plebea! Cu boturi umede şi cu priviri duioase Stârnesc atâta milă şi dragoste în jur ! Se-nvăluie în mine sublime simţăminte – Un nobil la cerşit e lucru peste fire ! Să vezi escroci şi lacomi căzuti pentru-a lor fapte, Să vezi tâlhari în fiare - e lucru de-nţeles … Dar el, discretul, mândrul şi falnicul de cerb… Îmi vine să-i zic "Tată!", îmi vine să-i zic "Frate!" Să-i zic chiar « Fiul meu ! » şi să-i cad în grumaz… E pus oficial să zgândăre iubirea Şi să încânte lumea de dincolo de gard … Dar ce trufaş în lume ar cere milă-n public? El, pentru mai nimica, mă lasă să-mi trec mâna Să-i pipăi catifeaua din coarnele-i măreţe… Iar capul de-şi întoarce, tot nobil îl socot - L-ai crede, dar,copacul rotit cu cer cu tot ! Şi totuşi, e fantastic în lume dacă poţi Să-mparţi în dar, ca cerbul, mândria ta la toţi ! Ce dragi am fi la Domnul, curaţi, fără mândrie Să stăm la gard cerşind un gram de mântuire!

Filosofie obosită Cum e nimicul din care s-a iscat ceva-ul? Cum este nimeni din care s-a ivit cineva-ul? O gaură neagră înghite lumi și le duce-n neant... Doar iubirea are răbdare să explice curgerea omului... Atâtea zile de ieri mă-mpresoară că nu mă pot desprinde din vise... Din nori picură-ntrebări - de nicăieri nu curg răspunsuri scrise... Mă-ncântă poezia, prietenii, luna... Tulburarea își ia partea înflorindu-și mătrăguna... De sus, copacul și umbra sa alcătuiesc o dramă - Dați-mi chipul luminii să îl pun în ramă ! Din Cartea Sfântă îmi culeg povața: O, Doamne, Tată Ceresc ! ce caligrafic îmi scrii viața ! Farmecul ruinei Ruinele cam au farmecul lor – Chiar de locuite nu-s, sunt de ajuns privite; Oricum le-ai repara – se urâţesc la chip Şi cugetul s-ar întrista ca de poveşti minţite. Cuprinde zarea-atât de tandru zidul povârnit; A fost cândva cum nu e azi şi-a strălucit de nu ştiu ce, Şi s-a zidit în amintirea oarecui, plecat şi el – Cât de romantic se-ntrevăd istorii ghicite! S-a cuibărit o pace-n preajmă şi-o împăcare cu ursita! Gelos pe tinereţe încep să nu mai fiu… Numai ţie, iubito, ţi-aş spune-acum ce simt: Până mai ieri de bătrâneţe mi-era frică – Priveşte faţa mea cu urme de-mpăcare ; Altfel îmi pare totul, de-oglindă nu mă tem – Castelul în ruină şi chipul meu de-acum, final de poem. Nu mai îmi dau târcoale îndemnuri la câştig, Neastâmpărul vieţii cu-amieze plictisite – E timpul odihnit, sunt faptele-ntâmplate, Ma depărtez discret de lumea cu vâltori, Privesc ca din văzduh la tinereţea cu obloanele lăsate Şi dârele din piatră, şi cutele-n obraz, trecute sărbători. Viaţa noastră toată cu tot ce-adună-n ea: Pagină citita – iubire iubită.