Magul dimineţii
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ţine cu
sufletul la gură şi în
răgazul dintre clipe -
şi mă ţine strâns
ca un braţ inspăimântat de
înstrăinare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni şi nimic;
mi-ai adus un timp
ce mă lasă
fiindu-ţi,
să-mi fiu.
Creasta dorului
(corbul)
Am zburat odată cu aripa lui
Din ochiul meu;
Porţile stâncoase ale cerului se deschideau
Cu glasul lui,
Cu ochiul meu,
Cu pieptul meu pe fruntea ta,
Cu mine în el
Înaltul ne îmblânzea tăcerea.
Şi respiram amândoi verde
Suflarea toamnei…
Într-un sărut
Şi respiram amândoi verde…
Atunci
Un corb s-a lăsat încet
Pe fruntea ta, pe fruntea mea…
Atunci un corb s-a ridicat încet
Din noi
Joc de toamnă
Se-neacă printre unde umbre
Rănite, triste, înnegrite,
Şi printre gene ochii-ţi scaldă
Apuse vorbe nerostite.
Tăcerea ta prin glasul toamnei
În joc de frunze
mă ascunde;
Şi ploaia tulbură adâncuri,
Nespusul tău să-l pot pătrunde.
Pe tâmplă-mi tremură o vorbă
Aş vrea s-o spun…, dar mă priveşti
Prin rătăciri de labirinturi
Părând c-ai vrea să mă găseşti.
Tu nici nu simţi că sunt aproape
Te-a sărutat a ploii vrajă…
Aş vrea să-mi fie braţul vântul
Să te salvez de-a toamnei mreajă.
Aş vrea să-ţi rătăcesc privirea
Să simulez un joc tabu,
Dar mă opreşte-o şoaptă tristă:
E toamna, ploaia ori chiar tu?
Se-neacă printre unde umbre
Rănite, triste, înnegrite,
Şi printre gene ochii-ţi scaldă
Apuse vorbe nerostite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu