Nicolae Scheianu se dovedeşte a fi un mare poet

 Poetul Nicolae Scheianu s-a născut în Scheiu, Dâmboviţa, în 20.09.1957. Este absolvent de filologie. A lucrat ca profesor de limba română şi engleză în şcoli şi licee importante băimărene, redactor, funcţionar în administraţie; în prezent este consultant artistic la Centrul Creaţiei Populare Maramureş din Baia Mare.

Este la al doilea volum de poezie după „Haine groase şi cărţi de citit” (Editura Cybela, 1996).  Recentul volum scos pe piaţă „Pietre din potop” este deosebit de compact, unde poetul Scheianu consideră cuvântul ca o piatră (are greutate), cuvintele ca nişte pietre, poţi să le arunci sau poţi să le laşi să tacă. Poemele au densitate, metaforele se găsesc la tot pasul iar poetul imaginează un ţinut mitologic în care corăbiile plutesc când prin ape învolburate, când pe nisipul timpului ireversibil. Eu ştiam că Nicu Scheianu scrie bine, că se autocenzurează, că-i place lucrul bine făcut, deci trainic şi peren. La cei aproape 60 de ani Nicu Scheianu tipăreşte, pentru sufletele noastre şi literatura română doar a doua carte, motiv de reflexie pentru cei, din zilele noastre, care scot pe bandă rulantă cărţi sau poate maculatură.

Vă propun dumneavoastră, cititorilor noştri, două poeme:

Peisaj într-un oraş din Est

„Am trecut pe lângă un om rezemat de un zid

câtă emoţie câtă încrâncenare

şi ce statui grandioase

lângă omul plângând rezemat de un zid

într-o ţară din Est de demult

sentimentele noastre erau sovietice

fiica mamei Rusia la care sugea tot imperiul

aveam privirea căzută pleoştită

şi buzunarele pline de nimic şi de frunze putrede

peste noi sufla crivăţul ca într-o baracă spartă

şi uliţele noastre erau croite-n taiga

scriam  clandestin şi ne ascundeam conspirativ în case

ne ziceam vom afla şi noi într-o zi

o istorie poate mai omenoasă

în care ne vom înghesui cu toţii fericiţi

am dat nume noi guberniilor tale

ţi-am escaladat munţii

am coborât în grotele tale

ţi-am jefuit comorile trupul

ţi-am băut vodka ţi-am furat samovarul

am scris cu litere latine toate astea

în cartea mea de limba rusă”

Pietre din Potop

„Am coborât deodată cu norii

printre muri şi aluni

la apa Potopului

cu un gest – ca al apostolilor

am despicat perdeaua

de sălcii şi răchite

şi m-am prăvălit în apele lui

pe care pluteau

petale uscate de măr

şi-atâtea vremuri

în care n-am fost

cu-atâtea umbre pe care

nu le voi vedea

am putea rămâne aici

pe malurile lui între singurătăţi

ocrotitoare şi bune de leac

să-ncercăm să amăgim ziua

să aprindem focul – ţi-am zis

ia din cuib puii de mierlă

şi-adu-mi-i în palme

laolaltă cu mierea din sfârcuri

şi cu cimbrişorul sălbatic

de la răspântii

tu îţi spălai sânii şi cântai

un cireş în pârgă plutea parcă-n zări

eu culegeam pietre din Potop

rostogolirea lor pe prundiş

îmi răsună şi-acum în auz

ca un morman de secunde

înghesuindu-se toate

într-o singură viaţă”

Despre Domnia Sa  Ciprian Chirvasiu spune că: „Nicolae Scheianu este unul dintre poeţii români contemporani care publică extrem de rar între coperte. Şi ştie cu exactitate ce face” iar poetul Ion Mureşan crede despre acest volum că este : „…o carte de poezie din care să nu poţi scoate nimic şi în care nu poţi adăuga nimic fără să strici. O astfel de carte este Pietre din potop de Nicolae Scheianu.”

Suntem întru totul de acord cu poetul Ion Mureşan!

                                                                                                   Gelu DRAGOŞ