Foarte
mulți dintre semenii noștri sunt întru totul de acord cu adevărul din spusa:
Sănătatea pierdută nu mai poți s-o cumperi cu toate bogățiile pământului! Sigur
că unii dintre ei se consolează cu această înțelepciune de-abia după o suită de
eșecuri și nenorociri, iar alții – ceea ce este mult mai grav – de-abia pe
patul de moarte. Cutremurător de pilduitor este cazul acelui american putred de
bogat, care – învins de cancer la vârsta marilor împliniri – a lăsat scris
pentru posteritate enormul lui regret pentru faptul că, mereu în goană după
bani, n-a știut să se bucure de ceea ce bunul Dumnezeu ne-a dat cu atâta
generozitate.
Cu
toate astea, adică în pofida evidenței privind dureroasa șubrezenie a fericirii
plămădită din comori pe care „le mănâncă moliile și le fură hoții”, până și cei
mai lucizi oameni se lasă prinși în atrocele vârtej al interesului și concurenței,
cele două motoare sociale ale extrem de discutabilului progres material.
Neliniștit
și într-o necontenită alergătură (printr-o perpetuă intercondiționare, cele
două stări tind statornic spre patologic), omul modern nu mai are nici timpul și
nici răbdarea să mediteze la cele două linii de mare forță ale medicinei
energetice chinezești, o medicină neîntrerupt practicată de peste 2000 de ani și
care (prin reflexoterapie, acupunctură, presopunctură etc.) vine, atunci când
este invitată, în ajutorul tratamentului științific:
1)Starea
de armonie a sufletului omenesc influențează întreaga natură;
2)Boala
este rezultatul dezechilibrului apărut între Yin și Yang, cele două
principii sexuate (Yin este
principiul feminin, Yang cel
masculin), care – în proporții diferite - intră în alcătuirea tuturor ființelor
și lucrurilor.
Nu
voi intra în detalii despre formidabila armonie lăuntrică și binomul Yin-Yang.
Cei interesați pot să afle mai multe din lucrările de profil, inclusiv din
textele mele incluse în Umanismul
confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung
filosofia chineză.
Problema
se pune în felul următor: Din diverse motive (stres, alimentație, necumpătare)
se produce dezechilibrul energetic și se instalează boala. Ce-i de făcut pentru
stoparea bolii și redobândirea sănătății?
Foamea este nu numai calea cea mai
simplă și la îndemâna fiecăruia dintre noi, ci și o foarte eficace metodă de
refacere a echilibrului energetic. Este lesne de înțeles că prin înfometarea
conștientă, proces volițional-terapeutic, celulele bolnave (de pildă cele
cancerigene) nu mai sunt hrănite, drept urmare ele nu mai au resurse să se
dezvolte și, astfel, devin inapte de proliferare, iar organismul se eliberează
de toxine și, acolo unde este cazul, scapă de povara colesterolului și a
glicemiei.
Iată
două redutabile argumente în acest sens:
a)Toate
religiile universaliste (budismul, creștinismul, islamismul) recomandă postul
ca mijloc de purificare spirituală și trupească. Da, căci cărțile pe care-și
întemeiază doctrinele sunt totodată uimitoare tratate de medicină.
b)Tot
mai mulți medici din zilele noastre sunt convinși de rolul miraculos al foamei
în tratarea bolilor considerate incurabile (reputați medici din zona mea sunt
de aceeași părere), așa că nu mai constituie pentru nimeni o surpriză uriașul
afiș de pe clădirea unde cu ceva timp în urmă s-au desfășurat lucrările unui
congres internațional de medicină: „Faceți foame dacă vreți să fiți sănătoși!”
Lucru
cu atât mai credibil, cu cât suntem obligați să ne îndopăm cu veritabile surse
de boli necruțătoare – alimente și băuturi chimizate și/sau modificate
genetic...
Având
în vedere convingerea anticilor orientali în esențiala unitate trup-suflet,
foarte importantă în acest tip aparte de tratament este conștiența bolnavului
că psihicul lui are un rol decisiv în lupta cu boala. Evident, rugăciunile și
credința contribuie substanțial la întărirea psihicului și, prin aceasta, la
continuarea confruntării cu maladia.
A
doua armă eficientă de luptă împotriva bolilor o constituie oxigenul. Într-adevăr, căci toate infecțiile
și celulele nesănătoase se „tem” de el ca de foc. Se subînțelege că pentru omul
modern, tot mai crâncen agresat de poluare, aerul curat constituie o mare
problemă. Tocmai de aceea se impun exercițiile fizice și respirațiile corecte
pentru toți muritorii, iar pentru bolnavi în mod special. A nu se uita că
pentru yoghini starea de sănătate este în directă și inseparabilă legătură cu
capacitatea toracică, respectiv cu cea a plămânilor...
Dar
iată un exercițiu simplu și accesibil tuturor, inclusiv bolnavilor la pat: După
deschiderea geamului și aerisirea camerei, se inspiră pe nas (inspirația
corectă se face numai pe nas!) în, să zicem pentru început, cinci timpi (circa
cinci secunde), se reține aerul în plămâni 6-7 timpi și apoi se expiră pe gură
tot în cinci timpi. Procesul se repetă de mai multe ori pe zi (serii de respirații).
Foarte importantă este seria efectuată înainte de culcare, deoarece îl ajută pe
bolnav să-și găsească liniștea sufletească și, mai ales, să cunoască somnul
odihnitor.
În
fine, alimentația trebuie să fie,
deopotrivă pentru sănătoși și suferinzi, simplă și cumpătată: un pahar de apă
proaspătă pe stomacul gol (curăță aparatul digestiv), grâu germinat, ulei de
măsline, o linguriță de miere naturală, câteva picături de propolis, pâine
integrală (toate alimentele rafinate sunt dăunătoare!), multe fructe și legume
bine spălate, crude și nedescojite.
Acest
nucleu al alimentației zilnice poate fi completat, totdeauna în cantități
rezonabile (la încheierea mesei să ai sentimentul că ar mai încăpea), cu alte
alimente ușor digerabile (de pildă lapte și derivate ale laptelui, de preferință
degresate). Carnea nu este recomandabilă din simplul motiv că omul nu este un
animal carnivor: nu are masticația și salivația adecvate, apoi că lungimea
totală a intestinelor sale fiind mai mare ca la carnivor, carnea are nevoie de
mai mult timp pentru parcurgerea lor, astfel că ajunge să putrezească mai
înainte de eliminare. Al doilea motiv: în actualele condiții de producere,
carnea și derivatele sale constituie cel mai toxic aliment!
N.B.Recomandările nu sunt din auzite, ci
alcătuiesc felul meu de viață de ani și ani...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
14 sept. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu