miercuri, 17 august 2016

Editorialul lui Gelu Dragoş

Cu o vacă singură nu faci cireadă…

Săptămâna trecută am venit din Baia Mare pe la ora când se întorcea şi ciurda din localitatea Mogoşeşti. Am observat vaci îngrijite şi atât de învăţate cu autoturismele încât mergeau pe mijlocul şoselei, dominând drumul şi producându-le nervi şoferilor, numai că acestea erau într-un număr foarte mic. Am avut ocazia ulterior să vorbesc cu cineva din acest sat care mi-a spus că într-adevăr sunt din ce în ce mai puţini proprietari de vite, că patrupedele nu merită a fi ţinute, câştigul cu ele fiind mic de tot spre zero. Dacă în urmă cu 20 de ani în România erau peste 7 milioane de vaci (aproape fiecare gospodărie având cel puţin una), astăzi de-abia sunt 2 milioane de vite. Cauzele ar fi multiple, începând cu scăderea suprafeţelor păşunilor, o legislaţie deficitară, un preţ de batjocură pentru litrul de lapte plus pieţe de desfacere aproape inexistente.
Se ştie că laptele este alimentul cel mai complet şi cel mai uşor de asimilat de organismul uman, contribuind la menţinerea stării de sănătate, iar în cazul copiilor şi adolescenţilor la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a acestora. Un pahar de lapte de vacă conţine aproximativ 150 de calorii, 8 grame de proteine, 11g de glucide, 8 grame de grăsime, 290 mg calciu şi cantităţi importante din vitaminele A, D şi B12.
Îmi amintesc că în piesa de teatru „Oile Domnului” de Valeriu Butulescu era o replică de ţinut minte: „Brânza face puterea unei naţiuni! Nu în aur trebuie acoperită o monedă forte, ci în produse lactate. Laptele stă la baza Universului.”
Ce să facem însă că litrul de lapte este vândut la procesatori cu 70-80 de bani litrul (cel puţin la Lucăceşti şi Mireşu Mare, iar kilogramul de fân costă 6 lei), şi asta în comparaţie cu un litru de suc aşa zis natural (dar cu E-uri, conservanţi şi coloranţi) care este mai scump de 5 ori! Apoi mai sunt întârzierile de una-două luni la achitarea banilor pe lapte şi nu în ultimul rând modul defectuos de acordare a subvenţiilor pe păşune şi cap de animale. Şi atunci să ne mai mirăm că orăşeanul merge la supermarket şi cumpără produse lactate din Ungaria, Cehia şi Polonia. Numai anul trecut  România a importat produse lactate în valoare de peste 275 de milioane de euro din ţările membre ale UE, din care peste 50 milioane de euro reprezintă importurile din Ungaria, iar 40 milioane de euro din Polonia! Sper să nu apucăm ziua când o să ne fie dor să vedem cum arată o Bălţată românească sau Bruna de Maramureş, chit că ne produc nervi când se baligă pe şosele patriei.


                                                                                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu