miercuri, 30 martie 2016

Valentin Leahu prin „Apusul vinului în călimară” ne duce să „degustăm” din Boema bucureşteană

De mult n-am mai citit cu atâta plăcere o carte scrisă cu sufletul ca aceasta a lui Valentin Leahu fiindcă autorul având aceeaşi sorginte şi preocupări existenţiale ca personajele Boemei bucureştene, în cartea „Apusul vinului în călimară” îl întâlnim ca martor ocular la evenimente deşi personajele lui sunt: ”unchiul Fane” adică scriitorul Fănuş Neagu şi finul acestuia „procurorul” Cornel Dinu, literaţii şi prietenii Dan Mucenic, Horia Tabacu, Tudor George-Ahoe, Ioan Cămârzan, Costi Stan, George Boitor,Teodor Pâcă, Florin Pucă, Viorel Sâmpetrean, Ioan T. Lazăr, Niki Costescu, Marius Iordănescu,  actorii Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Ion Dichiseanu, Mitică Popescu, poeţii Mariana Marin, Cornel Brahaş, pictorul Bogdan Pietriş, Nicu Dana, acordeonistul şi lăutarul Nelu Ploieşteanu, Tase Mataranga, Gore din Chitila, Viorel Poiată,  dar şi unii ştiuţi doar de băutorii Capitalei, rataţi şi pitoreşti şi mulţi, mulţi alţii, pentru că ; „Boema nu-i o simplă epopee/ e o alunecare printre stânci,/o bibliotecă luată-n brânci/şi-o sticlă comparată cu-o femeie,/Boema e dragoste amară/fără de care viaţa-mi n-are rost,/boema e o zi de post/... apusul vinului în călimară" cum o spune însuşi poetul, jurnalistul şi scriitorul Valentin Leahu.
Într-un fel de prefaţă, autorul sibian Val Leahu ne explică de ce a scris această carte la împlinirea vârstei de o jumătate de secol: " Sunt aici clipele cele mai plăcute pe care mi le-am impus ca amintire. Oameni dragi mie, care au plecat dintre noi, dar şi boemi în toată puterea cuvântului, care dau şi azi culoare lăcaşurilor bahice prin care aceşti artişti ai vieţii, vinului şi talentului lor trăiesc şi respiră, lăsând în urma lor parfumul boemei dintotdeauna (...). Boema mea bucureşteană e pentru toţi paharnicii nocturni sau ai înserării”.
Am să exemplific prin trei secvenţe şi întâmplări din această carte savuroasă din localuri precum „Şarpele Roşu, „Mercur”, „Pescarul”, „Casa Armatei, „Capşa”, „Intercontinental”, „Casa Sadoveanu” sau baruri de categoria a doua ori alte „bombe” bucureştene cu iz de mister şi viaţă tumultoasă: „ Ştefan Iordache, mi-a bucurat ziua de naştere. Împlineam şi eu cu douăzeci de ani mai puţin decât Domnia sa. Am străbătut o seamă de pahare de şampanie împreună. Am ascultat pe nerăsuflate melodiile lăutăreşti preferate de marele artist. Sub ochii şi lângă urechile noastre, Marius Mihalache, stăpânul unui har ţintuit cu talent de diamant, puştan la vremea aceea, cânta Chopin la ţambal. Tot pe atunci, Nelu Ploieşteanu ancora definitiv în sufletele boemilor casei, devenind prieten de of şi dor al inegalabilor Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică” ( Boemului Ştefan Iordache, la mulţi ani ! ); „Unul din marii boemi ai Capitalei este maestrul Mitică Popescu. Una din boemele pe unde trecea domn Mitică, de la Televiziune, în drum spre casă, era cea poreclită „La doi fraţi”(…) Actorul Mitică Popescu este de o eleganţă şi un respect puţin întâlnit printre mai tinerii acestui Bucureşti înnoit cu puţină tandreţe. Din „Stimate domn”, maestrul nu mă scoate, chiar dacă-i suna, într-un fel, apropiat” ( Mitică Popescu şi „Doi fraţi ); „La Ambasador, i-a adunat, după o repetiţie oarecare, la aceeaşi masă, pe regretaţii: Gheorghe Cozorici, Ştefan Bănică, Colea Răutu, alături de junele prim, ferchezuit şi dichisit … Ion Dichiseanu. Cei patru îşi sorbeau liniştiţi conjunctura din pahar. La un moment dat apare maestru Dinică, puţin distrat şi pus pe şotii, ca de obicei în astfel de situaţii. Nea Colică, observându-l, le atrage atenţia: „Aveţi grijă că vine Gigi şi o să iasă scântei dacă-l provocaţi!” Ca un făcut, maestrul Dinică se apropie şi se adresează colegilor de breaslă: „Bună, măi, maeştrilor, pot să stau şi eu la masa voastră?” „Stai, dacă tot ai venit!”, răspunde nea Colea, ca decan de vârstă al mesei. „Ospătar, o votcă te rog!”, comandă nou-venitul. După ce soarbe pe îndelete din pahar, nea Gigi îi ia la trei păzeşte, nitam-nisam, pe colegii lui… „Băi, Ghiţă, se adresează el lui Cozorici, te bag … undeva, că te cheamă ca pe mine, ha, ha!”. După o altă înghiţitură de albitură, îşi continuă şarada de înjurături: „Pe tine, Dichisene, te bag în … că eşti fante de gagiu… pe tine Fănică te bag că eşti d-acela din Giuleşti…iar pe tine Colea, băi muscalule, te bag şi pe tine că n-oi fi tu mai cu moţ … Ha, ha …!” După două trei runde de astfel de atacuri verbale, nea Colea îi solicită lui Gheorghe Dinică o întrevedere pe holul Ambasadorului. Îi altoieşte câteva perechi de palme şi se întorc la masă.”
Despre această carte, Horia Tabacu afirmă că „va rezista, cel puţin, un secol. Ea este o veritabilă enciclopedie a boemilor şi a locurilor de pierzanie de la sfârşitul şi începutul unui mileniu” iar eu aş continua ideea spunând că dacă armata română a pierdut un ofiţer, literatura română a câştigat un prozator!
Sursa eCreator 
Accesati http://www.ecreator.ro/critica-literara/2773-valentin-leahu-prin-apusul-vinului-in-calimara-ne-duce-sa-degustam-din-boema-bucuresteana.html








                                                                           Gelu DRAGOŞ




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu