vineri, 29 mai 2015

POESIS

Postez aici un grupaj de versuri despre care *criticii * mei au spus că sunt printre cele mai inspirate şi originale poezii din ultimul timp plus că au fost *reţinute* în trei numere ale prestigioaselor publicaţii *Nord literar* (revistă scrisă ) şi ECreator (publicaţie electronică, pe internet).




MEDITAȚIE EXTREMĂ 

Într-o vreme pe când
îmi controlam cu pixul
poziția și fizionomia,adică scriam,
convins că
doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă
între mine și lucrurile neînsuflețite,
credeam că muza mea îmi face feste,
auzindu-l prin ea 
chiar pe Dumnezeu spunându-mi:
” Stai o clipă în locul meu ! ”
-Eu ? am răspuns uluit în surdină Domnului.
Nu sunt vrednic de așa ceva Doamne!
” Ba da ,a spus Tatăl Ceresc,
Eu am multe locuri:
La munte,
la mare,
în câmpie,
la hotare,
locuri în care trebuie să fac ceva.. 
În locul pe care te-am pus,
îmi găsesc arareori clipele de răgaz ,
Deci,oricine ba chiar şi tu
poţi sta sta în locul meu
atâta timp cât nu ți se cere să faci nimic...”

FURTUNA

Vântul își manifestă prin valuri fantezia
și nebunia
ca o răzbunare 
pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper
cenușa eroilor în mare.
Valurile înălțându-se mai presus de zenit:
Ca onorul mării în fața litoralului însorit,
angrenează o hoardă de aluviuni
nu ca într-un marș obișnuit
ci într-un concurs haotic de încălecări:
Care pe câți poate încăleca odată 
sau care de câți pot fi încălecați în același timp 
Iată:
Fiare vechi ,fiare noi încălecând ,
astfel demodându-le;
Pietre de râu ,pietre prețioase încălecând ,
astfel devalorizându-le;
Pământ sterp,pămând fertil acoperind ,
Astfel agricultura provocând-o
Învâluind în acest fel sanctuarele
și altarele
nu să le binecuvinteze
ci să le retrogradeze
dând peste cap canoanele,complementele
și rugăciunile,
amestecând ritualurile cu fanteziile,
datinile cu viciile
serenadele cu bocetele...

Rămânând curate doar
Sentimentele cercetătorilor
Față de clopote și toacă...

MEDITAȚIE EXTREMĂ III

Într-o vreme pe când îmi controlam cu pixul
poziția și fizionomia
adică
scriam convins că doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă între mine
și lucrurile neînsuflețite,
muza mea mă aborda astfel:
”Zăbovești și nu te înfățișezi la Dumnezeu
pentru a da seamă cu faptele tale?”
Am motivat cum că
dacă Dumnezeu nu mă cheamă la el
în calitate de medic
sau avocat 
ori cleric,
cu sau fără mine 
în fața Tatălui Ceresc
poeziile mele au aceeași trecere...

MOTIVARE

Cine n-a scris despre diferite lucruri
pe care dacă le folosești fără temei
fără rând,
poți fi acuzat
sau dat de gol ?
Însă eu scriu acum 
despre singurul lucru pe care
dacă-l folosești fie ziua sau noaptea
în diferite împrejurări,
la bine și la greu,
la bucurie sau tristețe,
nu poți fi acuzat 
sau dat de gol...
Acest lucru este lumânarea!
Ai motive ca s-o folosești oricând,
fie că te rogi cu voce tare
sau în surdină.
Îar dacă ești prins că taci ,
cu lumânarea în mână
fără să semnalezi la vedere
un oarecare eveniment public
(botez, nuntă,mormântare,slujbă religioasă)
sau de altă natură,
poți motiva cum că în acest fel
ții momente de reculegere pentru cineva.
Deci,prin tot ce-i relatat mai sus
și mai ales prin tot ce simți și faci
ai toate motivele
să folosești oricând lumânarea 
fără să poți fi acuzat
sau dat de gol ,
chiar și de față cu soarele...

PRIN PROPRIILE FORȚE

Pe perioada stagiului de înger
eram prea mândru de aripile mele
fapt ce l-a determinat pe Dumnezeu
să mi le ia
și să-mi dea în schimb două mâini.
”Doamne am grăit atunci disperat,
ce mă fac?
Nu-ți dă nimeni o aripă adevărată 
nici pentru tot cerul”
-Puneți mintea la contribuție ,
a intervenit Tatăl Ceresc,
Ce mai aștepți !
acum ești om !

MINIMA CERERE

Dumnezeule, 
dă-mi ocazia să fac ceva 
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
ştiind că doar mâna aceasta
mă va încadra cu adevărat
în îmbrăţişarea dragostei

Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
ştiind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...

Doamne, 
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi. 
Pot da unul nevăzătorului
ştiind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii...

Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut
e prea mult 
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aş putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranţe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ...


ÎN PREMIERĂ

Ştiam că cea care 
a avut intenţia să mă momească,
de această dată deghizată 
într-o fiinţă extrem de frumoasă,
poate cea mai frumoasă din lume,
este moartea,
deoarece
eu nu cred că 
există undeva ceva atât de frumos...
De aceea încă fiinţez...

NORMĂ

Urcând Golgota
am căzut a treia oară
ducând crucea ţării,
în timp ce la dreapta mea
Mântuitorul Iisus Hristos
urcând şi el
dar de această dată ca turist
şi scriind versuri despre 
istoria acestui deal
s-a oprit lângă mine,
nu silit de povara drumului
ci a metaforelor...
Atunci Domnul Iisus Hristos
a făcut cu mine schimb de experienţă...
A luat el crucea...
Iar eu îi continuu poezia...

MEDITAŢIE EXTREMĂ V

Muza mea mai neobişnuită ca oricând
de parcă îmi făcea feste
mă tot aborda astfel:
”Tu scrii fără să ştii că moartea
ţi-a dat târcoale de nenumărate ori !”
“De unde să ştiu dacă n-au fost victime,
am răspuns eu uluit !
Dar prin ce-mi spui,
îmi dau seama că scrierilor mele 
le este dat să rămână,
cum că îngerul păzitor m-a apărat
nu cu bâta
sau cu arme ori maşini de război
ci cu fenomene meteorologice extreme…”

SINGURA COPIE II

Dacă dintr-o întâmplare ai ajuns prooroc
şi nu ţi-a stat în caracter
nici să aplici
procedeul de simulare a modestiei
(singura copie nelegalizată a sentimentelor
acceptată de Dumnezeu)
ba ai încercat nu pe plan religios
ci politic
să-i iei locul marelui prooroc Ilie,
ai fost retrogradat la statutul de meteorolog,
ce poţi spune legat de acest aspect
mai ales că se prefigurează o nouă secetă...

Marea problemă n-ar fi faptul că
meteorolog fiind
şi aflându-te în impas
legat de acest anotimp înşelător,
te gândeşti la proorocul Ilie,
ci aspectul că
tu ca meteorolog
nu poţi fi luat nici la propriu 
nici la figurat
deoarece
nu se ştie dacă proorocul Ilie
cel de care au ascultat 
în adevăratul sens al cuvântului
toate fenomenele cereşti,
se gândeşte sau nu la tine...

GEOGRAFIA FĂRĂ CUVINTE

Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta 
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare ?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...

Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...

         Vasile Dan Marchiş
( Din volumul în curs de apariţie Zodii de rezervă, editura Risoprint, Cluj Napoca.

Un comentariu:

  1. Marchis, ori esti prost, ori esti si mai prost! Nord Literar nu-l suporta pe Rosiianu iar Rosiianu e la ecreator ala! Cum poti sa spui asa aberatii?! Oricum sint un fan al tau si a lui Vasile Lupse deoarece sinteti cei mai narcisisti poieti din BM, a lui Ioan Metes Morar, a lui Ion Profeanu, a lui Ardusadan, a lui Punga, a lui Dragos, a lui Bota, a lui Tabita Pop, a lui Hotca si Teodora Cozma! Ce mai, mari literati! Lipseste de acolo Hada, Fanateanu si Teo Banal!!!

    RăspundețiȘtergere