miercuri, 18 februarie 2015

SINGURI de CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

Când viaţa îmi va fi o amintire,
Voi fi soldat uitat într-un război
În care n-am luptat cu noi,
Crezând că pacea e o fericire.

Dar cine tună în iubire,
Ce fulgere ne-arată cât mai goi,
De ce ne bate inima în doi,
Când nu ne adresăm nici o privire ?

Şi tot urcaţi pe nu ştiu care soclu,
Nu ne vedem pe nici vreun binoclu,
Atât de rece e ce mai privim,

Trăim de parcă avem mamă,
Ne place cât putem să ne minţim
Şi fiecare credem că dăm seamă.

                    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu