România pitorească...

Porți cerești

 Olăneștiul murmură-n barbă senin

Și-o face-așa în fiecare seară…,

Stau rezemat de un pahar de vin,

O, ce frumoasă erai, domnișoară!

Parcă-ți văd trupul blând, blagoslovit

Și urmele de pași în nisipul fierbinte,

Doamne, sub crucea ta să fiu hirotonit,

Stând pe genunchii ei ca-n bibliile sfinte!

 Dar s-au dus anii, s-au dus ca niciodată

Și batem azi, timizi, la porțile cerești,

Viața a lăsat urme-n fața încrustată,

O! Ce copii eram! Ce fețe îngerești!

 Când Domnul îmi stropește versul cu Amin

Și mă gândesc mereu la vremea de demult,

În ochii tăi, și-ai timpului mă-nchin,

Lasă-mi, iubito, ridul să-ți sărut!

 Privesc cu ochii vremilor de pe terasă,

La vechea tinerețe, postată la rever,

Te văd frumoasă-acum, tot mai frumoasă,

Când suntem ninși cu stelele din cer.

                                Raducan Gheorghe