Poesis - Platon PARDĂU

Mişcare în mai 

Toate sunt drumuri acuma: palida

păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.

E-un fel de mişcare înainte şi-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Şi păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.

A început şi iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche răşină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănţuind animalele
şi mi se închină.

IRONIE

Fără-ndoială, Abel trebuia

ucis. Dacă n-ar fi făcut-o Cain,

altcineva avea să ridice

puterea împotrivă-i. Mai bine

că fratele a fost acela,

ştiindu-i slăbiciunea pentru miei,

pentru păduri şi ierburi,

şi îl ucise chiar acolo

unde era mai duios şi unde

iubea mai mult.