joi, 28 august 2014

POESIS - ION GEORGESCU MUSCEL

Meditație

Prin fereastra închisă,
coroana copacului pare că-mi vorbește;
după cum frunzarul și-l cerne, ai crede
că mă și vede...
Dar uite cum lumina sporește!
Cu tot obrazul pare că-mi zâmbește...
Apoi, c-un fel de asprime și-un fel de surâs,
înțeleg că mă și dojenește...
Se perinda un soare prin nori
și răsfira mângâios sfiala luminii -
Sufletul anume îmi spune
că-ntre doua lumini sta furișat
Cel Ce m-a trimis în lume...
O, și-n parcursul trăit
ți copaci m-au văzut,
ți copaci am privit!
Un Veghetor ne-ncetat m-a citit -
Ce note de groază trebuie că am
în catalogul trecatoarei vieți!
În toate Te-am ghicit,
Săpâne Ce-ai creat lumina,
și am simțit tot timpul
cum îmi crește vina:
O, cine a zărit vreodat'
pe cel ce trage cortina?!
La urmă m-oi desprinde
ca frunza din ram...
Și  va veni clipa cea mare:
O, iartă-mă din priviri, Doamne Iisuse,
altfel, de-mi vei grăi,
o să mă destram.


       Baden / August / 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu