Cum e posibil ca
România, care e cea mai bogată ţară din Europa, să moară de foame?
Cum e posibil ca americanii să distrugă o ţară, cu
bună-ştiinţă, ţinând-o captivă, de 25 de ani, în cuşca prejudecăţilor şi
clişeelor idioate ale lor? Efectiv, de un sfert de veac, România e prizoniera
politicii mccarthyste întârziate a unor yankei care, în incultura lor…
enciclopedică, au convingerea că ţara asta se află în Africa. Ruşine, America!
Tot ceea ce faci tu, acum, eternizând la Putere aceleaşi bande de mafioţi, este
o crimă împotriva umanităţii!
Cum e posibil ca milioane de români să persiste într-o stare
de blegeală somnoroasă, „ca mieii duşi la tăietor” (Vasile Pârvan, „Memoriale”)
şi să nu schiţeze nici un gest – nu de revoltă, ci măcar de demnitate şi de auto-conservare?!
Cum e posibil ca Serviciile Secrete, plătite cu bani
publici, să nu-şi facă datoria, ci să se transforme în preş de şters
picioarele, la uşile unor Ambasade?
Cum e posibil ca o grupare teroristă, de sorginte fascistă,
ca UDMR-ul, să se afle la guvernarea unei ţări pe care o sapă din interior şi
vrea să o sfîşie?!
Cum e posibil ca aproape toţi komisarii străini, care vin în
inspecţie, cu o falcă-n cer şi alta-n pământ, să plece de aici mieluşei, adică
bine „furajaţi”, cu şpăgi apreciabile?
Cum e posibil ca, din toate cele 28 de ţări membre ale
Uniunii Europene, numai România să trimită, în Parlamentul European, prin
fraudă, neveste, amante, bişniţari şi indivizi penali?
Cum e posibil ca nimeni să nu ia la întrebări aşa-zisele
firme de sondare a opiniei publice, care, pentru a livra scoruri scoase din
burtă, primesc „bani negri” în cantităţi uriaşe, care ajung până la milioane de
euro?
Cum e posibil să ajungă prim-ministru, în ţara lui Cantemir,
Eminescu şi George Enescu, un plagiator (hoţ) dovedit, care mai are tupeul să
candideze şi la Preşedinţia României?
Cum e posibil să fie omorâţi zeci de mii de câini fără
stăpân, de parcă ar fi ţânţari sau purici? Iar dacă nişte judecători zdraveni
la cap au avut curajul să decidă că acea lege criminală are mari erori –
primarul general (penal) al Capitalei se răţoieşte la ei şi continuă să ucidă
acele vietăţi nevinovate, însângerând o Capitală Europeană şi şocând un popor
întreg?
Cum e posibil ca traficanţi de droguri şi de minore să fie
folosiţi, drept „ciripitori” şi „cai troieni”, de către DIICOT, în misiuni
oficiale peste hotare? Cum îşi permite această instituţie, ce se pretinde
serioasă, să ofere protecţie şi imunitate unor criminali?
În fine, cum e posibil să latre, zi şi noapte, pe toate
posturile de televiziune, haite întregi de vorbeţi, care se răfuiesc între ele
ca două bande de răufăcători, iar românii să le rabde şi să nu le crape capul?!
CORNELIU VADIM TUDOR
24 iunie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu