duminică, 25 mai 2014

Scriitorul Ştefan Doru Dăncuş a venit în Baia Mare cu straiţa plină de cărţi!

                                                                          de GELU DRAGOŞ

Revin cu noi informaţii despre prezenţa Grupului MEDIA SINGUR la Baia Mare, în data de 19 mai la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Împreună cu soţia Gabriela şi directorul editurii, scriitoarea Camelia Iuliana Radu, aceştia ne-au oferit mai multe cărţi. Eu am să le semnalez aici pe cele pe care le-am primit: Ştefan Doru Dăncuş – „Avocaţii cerului” , „Întoarcerea poetului risipitor”şi din colecţia „Scrisori în manuscris – Caietul albastru”, Serghei Esenin – „Dor de Rusia”; din aceeaşi colecţie „Scrisori în manuscris – Caietul roşu” o carte substanţială de poeme din tinereţe a Cameliei Iuliana Radu, „Antologiile revistei SINGUR – Poezie” şi „Antologiile revistei SINGUR – Proză” dar şi cel mai recent număr al revistei de cultură, civilizaţie şi atitudine morală „Singur” , pe martie-aprilie 2014, în care apar printre alţii poeţii maramureşeni Ioan Es. Pop, Ioan Dragoş şi Marin Pungă.
      Moderatoarea evenimentului a fost scriitoarea Camelia Iuliana Radu, care la finalul majorei manifestări, cu amabilitate, ne-a declarat referitor la Proiectul naţional demarat cu „Scrisori în manuscris”următoarele: „Este o colecţie care va dura mai mulţi ani şi în care scriitorii, atât prozatori, cât şi poeţi, îşi prezintă un manuscris dintr-o anumită perioadă de timp şi, pe lângă textul redactat al cărţii, există la sfârşit - manuscrisul olograf. Un scriitor nu are o operă de-a gata, el ezită foarte mult, taie, şterge, se gândeşte. Unii scriu diferit, unii scriu direct, sunt inspiraţi, alţii muncesc foarte mult pe un text, deci e ca un fel de şcoala literară oferită în dar celor care vor să citească un autor”. Consideră, de asemenea, că acestea le pot fi utile istoricilor, dar şi criticilor literari, care au nevoie de manuscrise pentru a cerceta modul în care autorul a gândit opera pe care a scris-o. Cu acest prilej i-a invitat pe scriitorii maramureşeni „să îndrăznească” în a o contacta pentru publicarea celor mai valoroase manuscrise de ale dânşilor.
     Despre „Caietul albastru”, un manuscris cu o copertă unică, în cazul de faţă, scriitorul şi editorul Ştefan Doru Dăncuş soldat, ne-a mărturisit: „ Gelu dragă, sunt mai multe povestiri şi poezii, de pe vremea cand eram mai tânar. Am acoperit ca timp între 17 şi 21 de ani, inclusiv armata, cu ceea ce am scris în armată, dar am impresia că recitindu-le, când m-am apucat să le caut, mi-am spus «Domnule, uite ce frumos am scris înainte!». Am stat mai mult aducându-mi aminte de perioada Motru, pentru că e o etapa care nu se poate uita atâta de uşor. Comunismul nu-l poate uita nimeni, dintre cei din generaţia mea”.
        Următorul din această colecţie prezentat la bibliotecă a fost dr. Ion Petrovai cu volumul
 „Alburi sângerânde”, dar care a adus şi ne-a prezentat cărţulia „Stihuri pentr suflet, minte şi literatură” apărută la editura Domniei sale „Ţara Maramureşului”, o colecţie de cântece şi poezii patriotice ale românilor. Că tot se apropie 15 iunie, am să citez din cuvântul lămuritor al profesorului doctor Ion Petrovai: „Acest buchet de poezii, dintre care unele au fost puse pe muzică devenind astfel un leac sufletesc pentru cei bolnavi de drag de patrie, de limba română şi de literatura neamului românesc, ţine locul unei analogii realizată după criterii ştiinţifice de cărturarii pe care i-a dat României şi lumii ilustra instituţie de învăţământ sătmărean care poartă numele Poetului naţional al românilor Mihai Eminescu”.
       Şi surpriza literară a zilei ne-a produs-o tot Ştefan Doru Dăncuş şi editura lui prin prezentarea volumului de versuri „tristeţi şi alte alinturi” a poetei băimărence Rodica Brad Păuna, carte premiată la un important festival de poezie la Drobeta Turnu Severin. Despre această carte vorbeşte cel mai bine poetul Ioan Es. Pop: „Ne aflăm pe un teren al propoziţiilor decisive, precum aceasta care deschide cartea mai ales spaţiile libere sunt neîncăpătoare, iar pe acest  teren se joacă scene decisive de dragoste, spaimă, ezitare,uimire, meditaţie, speranţă şi disperare. Starea lucrului vag despre care vorbeşte la un moment dat poeta acompaniază toate poeziile din această carte, amintind despre celebra pereche vid-plin din pictura orientală. (...) Da, aceasta este o Carte”.
Iar de dragul poeziei de calitate vă îmbii cu două poeme ale Rodicăi:

o picătură de ploaie căzută aseară

un tablou atât de arid de viaţa viaţa mea
care face să se strângă picătura de ploaie căzută
aseară
sub piele
să hrănească toată făptura fiecare rădăcină în
rădăcină de cuvânt
ştiu ştiu foarte bine aceasta e culoarea mea
despre această culoare se vorbeşte când vine frigul
care nu este întuneric e doar un timp greu
pe care îl împătur sub pernă
ceva ce nimeni nu poate traduce
lasă-mă
nu-mi schimba forma lucrurilor în noapte
cei care cu mine călătoresc în acest spaţiu
se recunosc după plâns ei nu confundă
sfârşitul ei nu trădează

prezentul e chiar aici în ora sa
noaptea are o lumină a ei
ziua are întuneric cu prisisinţă

mai ales spaţiile libere sunt neîncăpătoare

să te gândeşti la viaţă cu toate zilele din ea
cu toţi paşii cu toate lacrimile cu toată bucuria
cu şansele şi ratările tale
şi nu la zilele care fac viaţa ta
nu încerca să faci spaţii libere ca să treci
treci aşa urlând defrişând zâmbind câte răsărituri
atâtea apusuri
între pereţii orbi nu poţi stinge întunericul nu poţi
acoperi lumina
pe undeva se furişează gândul
pe undeva îţi ies mâinile îţi ies picioarele şi
o iau la fugă
pe valuri pe pietre în uitare
şi spaima te lasă fără suflare


                                                                  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu