sâmbătă, 19 aprilie 2014

Poeme de Marian Hotca

Primăvară

Primăvară-
astru palid
cu vibrări
de ploi opace
mă închizi
în cochilii
de flori galbene, albastre
pe prunceștile câmpii.

Primăvară-
snopi de vise
cauți gropi
să semeni soare,
pe covorul
de culoare
unde huma
azi renaște
veselie și candoare.

Primăvară-
psalm de iarbă
crești pe florile de smirnă,
iar în sufletul de frunze
pune-mi viață
și odihnă.

Primăverind...

Tremurând,
raza de tămâie
colindă natura
veșnic vibrând

tuberculi feciorelnici
de lumină
se-ntind agale
pe sfeșnice astrale
ce înverzeau
secunda
surâzând

și amorțind
o stea rezemată
pe axa înflorat-a primăverii
unea în chakrele fragrante
magia ploii
lăcrimând.

Insomnie

O umbră frământată în galaxii de flori
Crește ca un munte în toată armonia,
Crengi iritate ștergeau suavele culori
Trezindu-mi dintre ligamente insomina.

Un os de zinc își macină în gând durerea
Știrbind pe cerul nopții stelele lăuze,
Legat de un microb eu îmi strivesc puterea
Trăind în vise, realitățiile confuze.

Și m-aș ascunde gol, în praful din cămară
Ori printre recipiente macabre de formol,
Să nu îmi cânți că nopțile te-amenințară
Să-ți pui amorul în sticle pline cu alcool.



Inimi de piatră

Două inimi negre și-njunghiate
dorm sub umbra aceluiași mormânt,
și-atâtea doruri pale, măcinate,
se-ascund sub vălul de pământ.

O geană de pelin închide vraja serii
și visele se surpă în urne de cenușă,
că azi e noptea atroce-a îngropării -
a stelelor ucise de-a dorului țepușă.

Mi-e sete și aș bea atomii gri de fum
și-aș arde pe axa destinului difuz
ca să mai simt al stelelor parfum
m-aș naște iară într-un timp confuz.

M-aș bate și cu ploaia virulentă
să fim aceeași inimă de piatră -
zdrobită de o lume turbulentă
ce-și bea hapsână licoarea egolatră.


Primăvara

Primăvara,
surâsul miresmelor
coboară agale din munţi
de tinichea,
şi noi, dispersaţi
printre cuvinte emfatice,
trăim secunda ca pe o
eternitate
cioplită de iluzia
unei tinereţi
fitomorfe.

Jurământ poetic

Îți jur pe pietre, pe cenușă,
pe ochi metalici de căpușă
că-n visul mic,
eu nu-ți ridic
sărutul crinilor peltic,
căci mor de dor
și de amor
în brațul strâns
al florilor.

Jurământ de noapte

Îți jur pe somn,
pe rânced lapte de albine,
pe sâmburi putrezi de măsline,
că-n noaptea ce se stinge-n vatră
eu nu-ți ridic ode de piatră,
căci ard de dor
și de amor
în focul stins
al clipelor.


Poezie pentru furnici

În cavouri de furnici
clipele neesențiale
zboară ca și licurici
într-un timp agale.

Și suspină sub pământ
cântul moale de sirenă,
sobru fără de cuvânt
palid ca o euglenă.

Sunt o piatră dedublată
în abisul sufletesc,
poezie reciclată
într-un aparat lumesc.

Sacii eu îi car în spate,
grei de somn și fantezie
și cu tropi de albe șoapte
ca să-ți fac o poezie.

Ecou 

Am mâncat până la urmă din Mărul discordiei
și a fost excelent, încât pe zidurile
ciopârțite ale inimii mele
au crescut vorbe ascuțite de venin

o viperă tânără cu ochelarii de fum
sunt eu în această seară neesențială;
și-mi caut prada între cuvinte lacome,
neîmblânzite și golite de untdelemnul cumpătării

cu dinții, feroce mușc din carapcea
ecourilor fluide ce zboară haotic
în mitologia realității malefice;

îmi iau și scutul de oțel fabricat
din stihuri și distrug invazia
acestor ecouri irezistibile

cu poezia neagră escamontată
în geneza unui război astral.


Timp floral

Timp-
meduză seacă,
suspendată pe secunda
unui pas opal,
tu eşti
un întuneric
golit de umbre
ce vibrează
în praful electrizat
al unui mugure
astral.

Scrum cărunt de smirnă
din limba
unui foc
brutal,
noi suntem actorii palizi
al aceluiaşi
sezon floral.

Un fel de iubire

În venele tale de piatră
curge mercurul
zilelor de mâine
şi de s-ar scurge-o
picătură
seac-afară,
tu ai cunoaşte iară
clipa amorului
de ieri.

Îmbracă-mă
în esenţe răpitoare
ca să visez plăcerea
grea cum bate-n
inima-mi de ceară,
şi topindu-mă...
când ochii
îţi vor plânge,
eu voi începe
să-ţi sculptez
iubirea în apa clară,
distilată cu gherara
frumuseţii pure.

Nervi de primăvară

Azi am avut o discuţie
cu o aripă de vânt
şi brusc am înţeles
de ce curentul
zorilor îmbujoraţi
ploua cuvinte şoptite
în arealul aceloraşi
nervi de primăvară.

Geometria convexă
a unui nodul floral,
schiţează-n universuri
coplanare chipuri
vremelnice şi pale
ce nu vor cunoaşte
niciodată tânguirea
unui fulg de nea.

Anxietate de primăvară

Îmi înfloresc visele crude
sub umbra topită
a unui munte floral
şi nu-mi găseam
în ochii unei pietre verzi
vigoarea luminat-a primăverii.

Şi cred că mi-au crescut
în pământ aripi noduroase
de stânci înfinite
şi visele mele rămân
neclintite
pe umărul sobru
al acestei primăveri.

Un tunet armonic sudează
pe frunze tămâiate
fioru-nmugurit
al unui ghimpe
şi parcă încearcă
să scoată din râncede clipe
fragranţa-ncercănată
a unui soare anxios.

Stări

Un aer limoniu
cu ochi pătrunzători de smirnă
sărută cu inima vibrândă
această primăvară împletită
în curcubeie de parfum.
Şi lungă e secunda când
psalmi de bucurie
răsar la soare
pe câmpie
în ecoul blând
al unui cânt.

Şi eu încerc un pic
să plâng
cu lacrima încondeiată
în culori de veselie
şi mă prefac
că văd în gând
o primăvară parfumată
cu buza liliachie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu