La taifasuri cu Moș Crăciun

 Reporter: - Bună ziua, dragă Moș Crăciun!   Bine ai venit în România, țara unde copiii sunt cei mai cuminți, cei mai isteți, cei mai harnici, cei mai ...

Moș Crăciun: - Bine te-am găsit, draga Moșului. E adevărat, zilele astea sunt aici, la voi în țară, între anumite ore, așa după cum merge Sfântul Soare. După ce se lasă seara, plec în alte țări, unde soarele apune sau răsare, pentru a mă întâlni cu alți și alți copii ... doar cu copiii ce-au fost cuminți, harnici, descurcăreți. Îmi doresc să ajung în casa câtor mai mulți copii pentru a le lăsa darul ce și-l doresc, indiferent că sunt băieți sau fetițe. Se știe că Moșul lasă fiecăruia darul dorit. Încerc, încerc draga Moșului, să îndeplinesc dorințele atâta cât îmi este cu putință.

Reporter: - Mă bucur că aveți timp și pentru acest interviu și vă mulțumesc!

Moș Crăciun: - Ei, doar Moșul are timp pentru fiecare copil. Dacă nu are trebuie să-și facă. Îmi doresc să vorbesc cu cât mai mulți copiii și mai mari și mai mici. Pe cei mici să-i cunosc și să-i țin minte, iar pe cei mari să văd cât au crescut, cât sunt de mari, cât sunt de cuminți și ascultători, și câte și mai câte ...

Reporter: - Dragă Moșule, cum se face că tu nu uiți niciun copil?

Moș Crăciun: - M-ar durea sufletul să uit pe careva sau pe cineva. Am marele noroc, cu sania și cu renii ce-o trag. Am mai spus de multe ori, Moșul nu uită pe niciunul, probabil nu și-l amintește în acel moment, din cauza emoțiilor, din cauza ochelarilor pe care ar trebui să-i schimb că nu văd prea bine, dar nu am avut timp să trec pe la un medic să-mi prescrie alții. Dacă nu-mi aduc aminte, pe moment, numele vreunui copil, fie băiat fie fetiță, fac apel la memorie, și-mi aduc repede aminte despre cum, care sau cine este lângă mine. Să nu credeți că Moșul nu are emoție, dimpotrivă, emoțiile sunt mari. De ce? Păi, vă dați seama că eu nu-i văd decât dintr-un an în altul, în această perioadă. Încep, așa cum se știe la începutul lunii decembrie, imediat după ce vărul meu, Sfântul Nicolae, sau Moș Nicolae, pleacă. Abia după, e rândul meu să-mi prind renii la sănioară și să colind lumea în lung și-n lat, pentru a mă întâlni cu cei dragi. 

Repoter: - Ce-ți fac renii, dragă Moș Crăciun? Cât sunt de cuminți? 

Moș Crăciun: - Renii? Fac ciumbușlucuri și ei așa ca cei mici. Am mare noroc cu Rudolf, cel mai bătrân dintre reni. El cunoaște toate drumurile din lume și știe pe unde să mă ducă. Știe calea cea mai scurtă spre fiecare copil. Ceilalți șase, pentru că am șapte reni (pentru cei care au uitat!), sunt mai neastâmpărați. Uneori îi las într-o parte a clădirii, sau a casei unde mă opresc, iar ei nu mă așteaptă acolo. Mereu își schimbă locul, doar Rudolf ce-i stăpânește. Trebuie să vă spun că renul Rudolf este cel mai cuminte și mai ascultător. E o greutate și un efort, pentru că, uneori, copiii vor să-i vadă. Eu îi conduc spre geamul și  spre partea unde i-am lăsat, când colo, ei mă păcălesc și mă așteaptă mereu spre soare apune. De fapt, acesta este drumul nostru ... mereu înspre soare apune. Așa că nu mulți dintre copii reușesc să-i vadă. Dar ziua, trebuia să notați și acest amănunt, nu prea se văd, pentru că ba sunt nori, ba a ceață, ba cineva îi sperie (dintre cei răi, pentru că mai există și copii răi!). Important e că, de fiecare dată când trec, seara cu sania pe la voi prin țară, către țara mea, rămâne pe cer un nor de steluțe. E magie și sunt urmele de praf lăsate de către reni. Alergăm repede, să ajungem să umplem sacul și să plecăm iar, și iar, și iar. Prin țara voastră trec în fiecare seară la ora 7 fix-fix, trecut cu ceva minute, nu mai multe de trei-patru!

Reporter: - Când nu te întâlnești cu copiii, nu-ți este dor de ei?

Moș Crăciun: - Mor de dorul lor! Mor! Nu-mi pot imagina viața fără ei. Ei, copiii, sunt marea bucurie, a părinților, a bunicilor, a mea. Nu-mi pot închipui viața mea fără ei. Ei sunt cei care ne transmit bucurie, veselie. Ei ne aduc sau readuc zâmbetul pe buze atunci când suntem mai amărâți sau mai supărați. Datorită lor uităm de necazuri sau supărare. Pentru ei muncesc și părinții dar și la noi în țara mea se muncește non-stop. Cum crezi că aș reuși să fac atâtea și atâtea jucării (dintre cele mai variate, așa cum le scriu în scrisori copiii). Și mai este ceva ... trebuie să țin pasul cu modernitatea de pe-aici. Nu mai e simplu cum era pe vremuri. E chiar complicat pentru că apar noi și noi pretenții. Și noi trebuie să ținem pasul cu modernitatea, cu lumea. 

Reporter: - Cum știi tu, dragă Moș Crăciun, ce-și dorește fiecare copil?

Moș Crăciun: - Uneori e simplu, alteori este chiar o greutate. Este simplu și ușor atunci când doar citesc scrisorile pe care le lasă copiii seara în geam. Eu, trimit, în fiecare seară îngerași sau trimit crăciunițele mele, pentru a aduna scrisorile sau plicurile din geam. După ce le citim ne apucăm de muncit, pentru a-i îndeplini dorința fiecăruia. Alții, îmi trimit e-mail-uri. Trebuie să le citesc și să le știu pe toate. Dar cum eu nu mă prea pricep la tehnica asta, și nici la calculatoare nu mă prea pricep, trebuie să fie cineva mereu lângă mine să verifice aceste e-mail-uri. Alteori, vorbesc cu ei pe facebook, auzi ,,facebook”. Copiii sunt foarte isteți în lumea de azi. Se pricep la foarte multe lucruri inclusiv la calculatoare, când mi-au cerut pentru prima dată să le aduc ,,tabletă”, trebuie să recunosc că nici nu auzisem de acest lucru, sau jucărie, sau ce-o fi, până nu mi-am chemat un consilier să mă sfătuiască și să-mi explice și mie ce-o fi însemnând toate acestea. Acuma știu. Deja am învățat, dar e foarte greu. Chiar am avut ,,de furcă” pentru acest facebook. Nici nu am știut să rostesc cuvântul bine. Îi ziceam ,,facecuc”, sau ,,faceduc”. O problemă extrem de serioasă ... mai ales aici unde se vorbește românește. Dar, copiilor, inclusiv celor de la grădiniță sau cămin, deja li se predau ore de engleză, sau de germană, iar ei comunică foarte bine. Cunosc bine și foarte bine limba engleza și-atunci tot mie îmi este greu. Chiar îmi colindă în limba engleză, și-mi spun poezii, dansează și cântă extraordinar. Uneori nu mă pot stăpâni să nu intru cu ei în horă ... dar eu sunt prea bătrân, ei în schimb sunt plini de energie și putere. Așa-mi stârnesc amintiri și-mi aduc aminte de anii tinereții, cum mai jucam la baluri cu bunicele lor, cu bunicii lor, ne prindeam în horă ... Of, câtă tinerețe, și ce repede au trecut anii!  

Reporter: - Dragă Moș Crăciun, e adevărat că știți toate limbile ce se vorbesc pe pământ?

Moș Crăciun: - Da! E foarte adevărat! Altfel cum crezi că m-aș descurca? Cunosc scrisul fiecărui copil, cunosc limba ce-o vorbește fiecare. Ieri, de exemplu, la o grădiniță, am întrebat pe-un copil, așa, să văd dacă știe, care este diferența dintre ,,mouse” și ,,house” și ce credeți, că nu a știu? Ba da! ,,Mouse” este șoarece, iar ,,house” este o casă. Și-aș putea să dau exemple multe. Dar ce-mi place cel mai mult e când dansează. Abia mă pot stăpâni să nu intru în horă cu ei. Uneori chiar intru, dar mi-e frică să nu mă vadă Crăciunița mea din cer. Dacă m-ar vedea s-ar putea să mă certe. Îmi zice că sunt bătrân și mă dor toate oasele. Asta e, dar e prea frumos alături de copii și, vă spun, abia mă stăpânesc. Mă mai ajută copiii să mă ridic de pe scaun, pentru a intra în horă, iar mie îmi trebuie dans – așa-mi zice Baba mea.

Reporter: - Ați putea să-mi spuneți câteva din peripețiile dumneavoastră?

Moș Crăciun: - Sunt multe, vă dați seama. Am pățit multe și cum sunt bătrân, pe unele le-am și uitat. Dar cel mai des e că cei mici nu prea cred că exist, și-atunci cum sunt curioși din fire (unii, chiar prea curioși), mă trag de barbă, să vadă dacă sunt real sau fals. Bineînțeles că eu sunt cel real, dar mai există situații, e drept cam puține, când mai trimit, ajutoarele mele. Ce să fac, timpul trece prea repede, eu uneori întârziu cu copiii, și uite așa, nu-mi ajunge timpul. Ba unii dintre copii m-ar opri să fiu musafirul lor. Apoi, să știți că aș vrea să stau, dar sunt un pic cam pretențios. Eu beau o cană de vin roșu în fiecare seară, și mânc doar cârnați proaspăt din carne de porc. Îmi aduc aminte de-o fetiță extraordinar de frumoasă – așa cum sunt toate fetițele din lume – care mi-a propus să merg, vara, la mare, cu ei. Cum să refuzi așa ofertă? I-am promis că vin dar cu o condiție – tatăl ei să rămână acasă și să ne trimită bani pentru toată vacanța, iar noi, mami, ea și eu, să mergem la mare așa după cum ne-am promis. A fost de acord! Dar s-a întâmplat că vara am adormit un somn adânc de m-am trezit abia spre toamnă, și nu am mai mers la mare. Cred că m-or fi așteptat să merg și mama și fetița!

Reporter: - Sunt și Moși falși?

Moș Crăciun: - Sigur, draga Moșului, sunt! Mai sunt unii pe ici pe colo, ce se maschează în haină de Moș Crăciun. Evident că nu le iese, pentru că Moșul adevărat este doar unul, adică eu. Ei, se joacă de-a Moș Crăciunul, pentru a-i păcăli pe copii, pe oameni. Nu prea reușesc să joace rolul Moșului, pentru că este prea greu. Ei nu pot face magii, nu pot intra pe horn sau pe gaura de la cheie, ei nu au ajutoare și nici îngerași care să-i ajute. Ba n-au nici barba adevărată așa ca și a mea, poartă mască de Moș. Pe aceștia, atunci când îi prind, îi pedepsesc, le dau câteva nuielușe să le treacă ideea de-a se mai juca de-a Moșul. Alții, și pe ăștia îi iubesc, primesc rol în serbarea ce-o fac, și-atunci este obligatoriu să îmbrace haina lui Moș Crăciun. Pe ăștia îi iubesc, și-i răsplătesc. Îmi plac rolurile din serbările copiilor. Stau de cele mai multe ori la geam și plâng de bucurie și emoție, cât de frumoasă serbare fac, ce frumoase poezii, ce frumusețe de colind pot să interpreteze. Întotdeauna iau multe poze cu mine să le duc și să le arat și altora, mai ales Babei mele care mă așteaptă acasă. Iau poze doar cu copiii, să se înțeleagă! Dar mai fac și cu mămicile lor. Îmi aduc aminte de fiecare în parte și e o bucurie să ne revedem după atâția și atâția ani. Îmi aduc aminte de serbările părinților, adică de când părinții de azi erau copiii și aveau serbare. Atunci, bunicii de azi, erau părinți tineri și frumoși, dar tot așa au rămas, doar un pic-un pic sau mai schimbat. Dar mii aduc aminte pe fiecare în parte ... Și ce frumos era, și ce frumos este ...

Reporter: - Văd că vă sună telefonul mereu. Cum reușiți să răspundeți la fiecare apel?

Moș Crăciun: - Cum să nu reușesc?! Reușesc să stau de vorbă cu foarte mulți copiii, ba chiar cu fiecare. Trebuie să crezi în magie. Totul e magic zilele acestea, așa ca Nașterea din Bethleem. Doar acesta este marele eveniment spre care ne îndreptăm. Îl serbează întreaga lume. Nașterea Pruncului Isus în iezlea vitelor, pentru că nici săracii, nici bogații n-au vrut să-i primească în casă, pe  Maria și pe Iosif, pentru motivul că erau străini în orașul lor. Așa s-a întâmplat că au ajuns la un grajd cu oi, vite, boi și cai. Animalele au fost primii martori ai Nașterii, iar boii suflau peste ei pentru a le face căldură. Amintiți-vă frumosul colind! Așa s-a Născut cel ce ne este Împărat, slăvită și mărită fie această Naștere.

Reporter: - Ne apropiem de final. Mulțumindu-vă pentru toate vorbele frumoase, pentru că nu doresc să vă mai rețin, și chiar vă cred că sunteți foarte grăbit, aveți un mesaj pentru cititorii noștri?

Moș Crăciun: - Desigur, desigur! M-aș bucura dacă fiecare dintre noi am înțelege așa cum trebuie marele miracol al Nașterii, care se întâmplă să fie peste câteva zile. Eu pe unde trec, mereu-mereu fac apel la o lume mai bună, mai iertătoare, mai înțelegătoare, și-mi place să cred că putem trăi într-o astfel de lume, unde fiecare știe ce înseamnă a ierta și-a fi iertat, a înțelege și-a fi înțeles, a dărui bunătate și-a primi în schimb bunătate. Îmi doresc o lume unde fiecare respectă pe cel de lângă el, unde fiecare persoană este bună și credincioasă. Acesta este marele secret al reușitei – iertarea și înțelegerea, bunătatea și credința. Fără acestea lumea nu este lume, iar noi nu ne mai putem numi oameni. Omul simplu și cu inima curată, știe asculta, știe ierta, știe dărui iubire, știe ce înseamnă respectul și stima, știe ce înseamnă iubirea. Dacă aș putea alunga din această lume răul și rele, necazul și suferința să  știți că le-aș lua și le-aș arunca, dar din păcate nici mie nu-mi este totul cu putință, cu toată puterea magiei pe care o am. Eu, din păcate, pot să fac magie doar pentru a-i dărui fiecăruia ceea ce-și dorește. Mi-ar place să pot mai multe, dar am fost oprit de Zâna cea bună și nu pot trece peste puterea ei. Dragii Moșului, măcar de-acum încercați să fiți un pic mai buni cu cei din jurul dumneavoastră, ajutați-i pe cei sărmani ori săraci. Dăruiți tuturor dar din darul dumneavoastră. Dăruiți tuturor căldură din căldura dumneavoastră, evident din căldura sufletului, dacă mai există. Nu lăsați răul și relele să vă pună stăpânire pe suflet. Nu această este lumea pe care și-o dorește Marele nostru Împărat, dimpotrivă. Fiți blânzi și dăruiți blândețe, pentru a primi în schimb din bunătatea Cerului. Fie-vă milă de cei goi și dezbrăcați, ajutați-i. Fiți milostivi și iubitori de  rugăciune. Colindați și bucurați-vă de colidătorii care vă vor trece pragul casei. Dăruiți bunătate și blândețe, lumină și căldură, iubire și înțelegere tuturor. Nu uitați de sărmani și săraci, căci și ei sunt locuitorii acestui pământ. Vă doresc, așa ca în final, să vă găsesc mereu sănătoși, bucuroși și veseli. Să vă ocolească necazurile vieții și amarul și supărarea. Mereu să vi se împlinească visele ce le aveți. Tuturor, și celor tineri și celor mai puțini tineri, și copiilor, și părinților și bunicilor, și vecinilor, și întregului dumneavoastră neam – LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI! Doamne ajută, să ne vedem sănătoși.     

                                                                       VASILE BELE