miercuri, 28 august 2013

Poezii de Bogdan Nicolae Groza

Trăiri contradictorii

În mine am doar sentimente desfigurate...
Iubirea o confund cu ura,
Frica de viaţă îmi clănţăne gura,
Şi mă hrănesc cu trăiri importate.

Nu mai ştiu ce-i rău şi ce e bine,
Nici ce e urât sau ce e frumos...
Întregu-mi suflet buruienos
Pluteste confuz printre identităţi străine.

Mi-s sentimentele desfigurate
De-atâtea trăiri contradictorii...
În mine joacă doar actorii
Ce au roluri mici şi neînsemnate.



Rădăcini

nu-mi găsesc locul nici aici
printre străini şi codrii cu măslini şi portocali
nici acolo printre concetăţeni ce cumpără măsline şi portocale
poate dacă ai fi tu cu mine să-mi potoleşti evadările
aş prinde rădăcini undeva
şi aş aprinde focuri în jurul meu ca să nu mai pot pleca niciunde
să mă mistuiesc de atâta roşu şi de atâta verde
de atâta dor şi de tot atâta zbor...

singur de-aş prinde rădăcini m-aş ofili odată cu venirea primăverii
iar păsările mele din tâmple şi-ar pierde minţile
aici în andalucia sau mai dincolo in catalunia primăvara e întotdeauna ca o iarnă tomnatică
mereu friguroasă dimineaţa şi noaptea

nu categoric nu pot prinde rădăcini nici aici
voi merge altundeva unde munţii miros a scoici
acolo mă voi depune şi mă voi răsădi
hai vino la mine şi mă udă...



Iată fiul tău 

mamă, iată fiul tău! 
s-a-ntors acasă... 
a venit din lumea lui să populeze lumea ta 
ah, ce frumos a fost corintul lui, mamă, ce încântare i-a fost... 
cu corintul a început viaţa lui, din corint a venit cu viaţa lui, 
în corint va adormi viaţa lui. 
şi a mai fost mamă, fiul tău, pe la bucureşti şi pe la iaşi
să vadă herăstrăul şi copoul...
prin grădinile ghetsimani a umblat şi prin grădinile semiramidei,
a cunoscut levantul mirosind a levănţică 
şi-a lăsat paşii în hiperboreea, 
s-a lăsat inundat de vocea nevăzătorului argentinian - 
care echivala universul într-un singur cuvânt... - 
s-a dus cu bătrânul acela să gasească împreună punctul aleph.
a condus-o pe şeherazada în bagdad, a căutat fericirile în munţi 
şi-a rupt din mările lui pentru a uni mările altora... 
a deprins zbor de vulturi până la risipire.
a sperat că o va duce mai bine, că va prospera, că va deveni ceva
ce nici nu visa, nici nu visai, nici nu visau dacii şi romanii
atât de mult a sperat...

iată mamă, fiul tău s-a întors acasă 
avea daruri scumpe de la răsărit.
însoţindu-se cu gaspar a primit fluieraş de soc
de la melchior fluieraş de fag,
de la balthazar fluieraş de os
până la graniţa de aici,
când l-au prădat tâlharii şi i-ai luat tot avutul
dar nu te întrista mamă, fiului tău i-au rămas 
oboseli şi obsesii, doruri şi cânturi, 
răstigniri, mântuiri
şi alte sentimente... 

aşa că mamă taie cocoşul cel gras 
pune vinul cel proaspăt pe masă 
fă sarmale şi găteşte-te-n haine de sărbătoare
că fiul tău risipitor imediat e acasă
până atunci în locul lui primeşte-mă pe mine 
cel care nu a cunoscut corintul decât din
atlase...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu