marți, 30 iulie 2013

POESIS - DOINA URICARIU

Cele Ce Sunt Dacă Mai Sunt

Copacul şi iarba, iepurele, şarpele,
vulturul şi taurul,
stânca şi greierele,
piciorul tău, mâna ta, apusul,
pe îndelete se înalţă o movilă, un templu,
nimicnicia înalţă cărămizi,

o cârtiţă sapă sub trupul meu odihnindu-se,
inima ta bate în ochiul meu,
ochiul meu se închide în inima ta.


Soare Obosit

Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
în amintire simple întâmplări,
priveşte orb un măr ţinut în palmă,
prin lacrima oprită lângă nări.

Ce uriaş în ţărmurile sale,
roşul din fructe cât un asfinţit,
respiră tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.


Ostrovul

Şi cum îţi povesteam
un vis înalţat până la suprafaţa treziei
dezvăluindu-şi îngrămadirea de lucruri văzute aievea
şi cum din nou zăream pâmântul,
vrajba, nisipul din somn adunate
şi aduse încet către tine ca să le poţi locui.

În mijlocul apei
s-a tot ridicat o insulă
ca un vis adus pâna la suprafaţa treziei
pe care vom începe să-l locuim

luându-l pe tălpile noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu