Universitatea de Nord trebuie să se întoarcă acasă!

Reîmpărţirea administrativ – teritorială a României a iscat multe pasiuni şi orgolii de tip “patriotism local”. Foarte puţine sunt judeţele care nu emit pretenţii să deţină capitala de regiune. Dar asta aşa, ca să se afle în treabă, pentru că aproape nimic nu le recomandă pentru a obţine mult râvnitul trofeu. Este şi cazul Maramureşului, în varianta cu regiunea de nord-vest şi în competiţie cu Clujul.

Să luăm un singur exemplu: învăţământul superior. Ce capitală de regiune poate fi Baia Mare, când sediul central al Universităţii de Nord este la Cluj Napoca? Cu certitudine, decizia de a transforma “Nordul” într-un apendice ascunde multe interese, de care actuala conducere nu pare a fi străină. Socotim că nici autorităţile judeţene de la acea vreme nu şi-au făcut datoria suficient, din moment ce au acceptat cu atâta seninătate transferul decizional la Cluj Napoca. Adică cedezi suveranitatea Universităţii şi apoi revendici titlul de capitată de regiune. Interesant mod de a gestiona problemele judeţului. Când s-a decis (în unanimitate) fuziunea cu universitatea clujeană, s-au invocat chestiuni financiare. Dar în momentul de faţă, conducerea centrului are restanţe la plata unor drepturi ce revin profesorilor pentru efectuarea unor ore. Scuza conducerii? “Nu sunt bani.” Păi parcă tocmai pentru bani s-a făcut fuziunea! Sau nu? Mai degrabă nu. Autorităţile judeţene şi parlamentarii de Maramureş ar trebui să stea la aceeaşi masă împreună cu întreg Senatul Universităţii pentru a găsi cele mai bune măsuri pentru ca Universitatea de Nord să-şi recapete statutul pierdut. Nu ştiu dacă Baia Mare va deveni vreodată centru de regiune. Dar ştiu că, pentru a emite pretenţii, trebuie să ai realizări. Iar realizările înseamnă forţă economică, infrastructură, învăţământ superior de calitate, performanţe culturale, şamd.

                                                                                                          c.l.