Din caietele elevilor mei ...

  Stelele sclipitoare îşi aprind singuratice luminile.

   Copacii îmbătrâniţi de vreme stau în voia vântului de toamnă.

            Frunzele tăcute valsează în bătaia crivăţului.

            Oamenii descurajaţi au inimile bolnave.

    Un vis fantastic mi-a legănat copilăria pe aripile fanteziei.

    S-a reaprins în mine flacăra unui vis pierdut.

            Un arzător vis se simte stingher în sufletul meu de copil.

            Un vis înmiresmat apăru în oglinda apei.

 Păsări graţioase zburând, se închină Cerului stelar.

 Adesea sufletul îngerilor cântă o rugăciune la cascada vieţii lui Dumnezeu.

            Peste ape şi munţi, peste cer şi peste nori, Porţile Raiului sunt deschise doar pentru cei buni.

            Copacii îmbătrâniţi plutesc spre visele copilăriei.

    În sufletul meu sunt multe case părăsite care aşteaptă un stăpân.

    Iarna cu sclipiri de argint învăluie natura.

            Steluţe argintii şi moi se aşează pe pământul rece.

            Soarele palid abia se zăreşte printre norii plumburii.

    Copacii îmbătrâniţi îşi leagănă crengile în bătaia vântului.

    Ploaia cea mult dorită a venit după multe zile fierbinţi şi aşteptări pe măsură.

            Vara aurie aduce cu ea zile fierbinţi, miros albastru de mare, aer curat de munte şi vacanţe pline de aventură şi suspans.

           Timpul este atâta de scurt că îl poţi ţine în mână. El merge pe lângă tine şi nu îţi dai seama că a trecut.

                                                                                    G.D.L.