Sărbătoarea Crăciunului

 De-abia am aşteptat sosirea vacanţei de iarnă pentru că ştiu din anii trecuţi că trec doar câteva zile şi soseşte Moş Crăciun. Doamne, ce frumoase sunt zilele din preajma Ajunului de Crăciun! Deşi avem atâta de multă treabă, mie îmi plac zilele acelea speciale pentru că toată lumea e cuprinsă de spiritul acestei sărbători. Ne amintim că pruncul Isus a venit în această lume pentru noi, să ne mântuiască de păcate.

      Eu o ajut pe bunica la spartul nucilor, sora mea Andreea pe mami la frământatul cozonacilor, apoi îi dau o mână de ajutor tatei la crăpatul lemnelor şi în sfârşit ne adunăm toţi la împodobitul bradului, în timp ce colindăm. Acolo vom găsi, după ce ne întoarcem de la colindat, darurile de la Moş Crăciun pentru doi frăţiori cuminţi: Andrei şi Andreea. Nu ştiu cum se face de moşul ştie întotdeauna ce ne dorim!

      Seara ne adunăm cu toţii să ascultăm poveştile bunicului, cum petreceau ei de Crăciun odinioară, în timp ce mama îmi împodobeşte Steaua. De pe acum am emoţii pentru că am de gând să-l colind şi pe domnul învăţător. N-aş putea să nu merg cu colindul şi pe la dânsul, pentru că tare multe lucruri bune ne învaţă. De fiecare dată când l-am colindat vedeam că faţa i se luminează şi era tare mândru de mine. Drept este faptul că la dânsul mă străduiesc să-i colind cea mai frumoasă colindă. După aceea îi răspund Steaua:

„Iată Irod Împărat,

Grea oaste a ridicat.

De la doi ani mai în jos

Ca să-l taie pe Hristos;

De la doi ani mai în sus

Ca să-l taie pe Isus.

Pe Isus nu l-a tăiat,

Dumnezeu l-a apărat!

Iată şi Steaua noastră luceşte,

Dinspre Răsărit vesteşte:

Om bun să te veseleşti

De vestea ce o primeşti.

Şi Crăciunul să ne fie

La mulţi ani cu bucurie!

La mulţi ani s-avem folos

De Naşterea lui Hristos!

    Foarte mulţumit de strigătura mea, mi-a dat mie şi celor care m-au însoţit, Andreea, Alin şi Alina coci, bani, iar doamna învăţătoare, soţia lui, ne-a servit cu suc şi prăjituri.

    La întoarcerea spre casă eram foarte obosiţi, cu traistele pline de coci şi dulciuri, iar sora mea Andreea a alunecat şi a căzut. Fiind un cavaler, i-am luat şi traista ei şi vă închipuiţi ce greu a fost să car toate: cele două traiste, Steaua şi ...picioarele care mi se păreau de plumb.

                                                           Andrei Alexandru But, clasa a IV-a

                                        Şcoala gimnazială Mireşu Mare, Judeţul Maramureş,

                                                         Coordonator profesor  Gelu Dragoş