La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam
sfios
Şi se roagă: -
Fie-ţi milă
De un suflet
păcătos!
Chiar în săptămâna
mare
Când tot omul e
smerit
Şi posteşte
cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!
- Ai furat? Întreabă
popa
- Nu prea sfinte!
Fără vrere
M-am dat răului şi
hopa
În grădină c'o
muiere!
- Vai de mine, vai
de mine...
Greu păcat ai
săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu
cine,
Poate vei fi
mântuit.
- Nu pot, a răspuns
Arvinte
Să-mi fac chinul şi
mai greu
Nu pot s-o divulg
Părinte
Că mă bate Dumnezeu!
... Era'naltă şi
frumoasă,
Părul blond şi ochi
de jar,
Gură dulce,
voluptoasă,
Dinţii de
mărgăritar...
- Nu cumva ai fost
cu Tantzi
Din Smârdan, de
peste drum?
- Nu pot s-o divulg
că Domnul
Mă trăzneşte chiar
acum!
... Şi-avea flori la
cingătoare,
Trup de crin
îmbobocit,
Mijlocel de fată
mare,
Numai bună de
iubit...
- Poate-ai fost cu Mitza
Creatza
Cea uşoară că un
fulg?
- Cere-mi tot, ba
chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o
divulg!
... Durdulie,
'mbujorată,
Numai cântec, numai
joc,
Când te-a strâns în
braţe-odată,
Ai simţit în vine
foc!
- Măi Arvinte-ai
fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi
zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot
să spun!
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste
scăldat,
Toată plină de
ispită,
Toată plină de
păcat!
- Bine, du-te,
meditează,
Şi vii mâine mai
dispus,
Domnul să te aibe-n
pază!
- Sărut dreapta! Şi
s-a dus.
Ajungând în colţ, ca
vintu'
S-a-ntâlnit cu
Calistrat
Care ntreaba: - Ei,
Prea Sfântul
De păcat te-a
dezlegat?
- Încă nu! Răspunse
Arvinte
Foarte vesel şi
vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese
noi!
de Ion Minulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu