Civilizaţie
O crâşmă. Radio. Şi muzica
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă
muzica de dans.
Şi mâinile acelui om,
ce bat în masă
ritmul dansului
şi faţa omului, încremenită,
o faţă albă de ghilotinat.
Mâinile
desparţite
de ceea ce gândeşte omul.
Şi faţa-i albă de ghilotinat.
Hanibal
Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfarâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.
Călca, de- abia să se audă, peste stânci
şi s’auzea în lună, şi
nimeni nu mai văzuse trâmbiţele
de piatră ondulandă ale acestor fiare.
Şi n’au învins.
Lecţie
Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul traieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător disparând
peste banii peştilor
Stare Socială
Nefiind câine de rasă
şi nici nume bun neavând
Crant e ţinut pe-o murdară terasă
în ploaie şi vânt ...
Visul Unui Pescar
Bătrân
[………………………………..]
dar ce aud?!
din buciume vestindu-mi,
şi-aruncă marea peştii ne-ncetat
către bordeiul meu
de peşti,
răsună-ntreg bordeiul ca de bani
şi iată-acuma,
iat-o…
şi umbra tinereţii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai că ţi-e foame
bine-ai venit…
ia peşti câţi vrei, ia peşti câţi poţi căra
mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd
prea mulţi sunt,
mult prea mulţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu