Umblãm bezmetici dupã luminã
risipind adesea lumina din noi
între suspin şi bucurie
nimic nu e bine
nemulţumiri ce curg
din lucruri mãrunte
cafeaua e slabã şi nu-i mai fierbinte
ori
ceaiul e cald şi nu are miere
cu zãmbet pe chip primeşti durerea
şi nu te opui
niciunei suferinţe
cu braţele desfacute le accepţi
le laşi sã înmugureascã
sã creascã
şi sã ardã
în sufletul tãu
vezi
ţi-am spus de atâtea ori
cã sunt dureri mai mari
decât o iarnã geroasã.
Lucica DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu